De unde, de neunde, s-a
găsit și un istoric să critice discursul Custodelui Coroanei din 21 noiembrie. Cu ce argument? Că Regele
Mihai n-ar fi criticat Rusia. Pe ce se bazează el? Pe faptul că Regele
"era consiliat de profesorul britanic Jonathan Eyal”. Dar, să fiu iertat,
pe genul ăsta de argumente eu știam că se bazează jucătorii la loto, nu
istoricii serioși. Drept dovadă, consilierul Regelui Mihai a rămas în continuare consilierul Custodelui
Coroanei, și face parte din actualul Consiliul Regal. Dr Jonathan Eyal are 30
de ani în serviciul Coroanei Române și este unul dintre cei mai străluciți
analiști militari britanici.
Dar aceeași certitudine a
jucătorului la loto o are istoricul în cauză și atunci când scrie că Regele Mihai n-ar fi criticat Rusia. Dacă ar
fi fost un om bine-intenționat și un istoric autentic, și nu un urechist care
să se facă de rușine, el ar fi știut că Regele a criticat Rusia toată viața sa.
Două exemple doar: ”Acum, Rusia va pleca din țara noastră pentru totdeauna.
Fiindcă în noua orânduire a lumii nu va mai putea fi loc pentru puterea
militară și politică a Rusiei, stat totdeauna cotropitor prin însăși natura sa
și care, de-a lungul veacurilor, sub orice formă s-a aflat, nu a însemnat
decât: spaimă, lacrimi și sânge pentru toți vecinii săi și chiar pentru
propriile sale popoare” (1953), respectiv „Nu am nici un fel de resentimente
față de Rusia de astăzi. Dar aș fi vrut ca ea să recunoască faptul că unele
dintre acțiunile Uniunii Sovietice au fost deosebit de îngrozitoare pentru
români și, firește, aș dori condamnarea oficială a Pactului Ribbentrop-Molotov”
(2005). Există de asemenea multe interviuri, mesaje, declarații ale Regelui în
care înfierează acțiunile Moscovei; unele se găsesc online, altele în cartea
lui Mircea Ciobanu.
Semne de întrebare în
plus în privința criticului Custodelui Coroanei mă face să-mi pun și câteva
chestiuni factuale, pe care le voi rezuma aici. El a avut de-a lungul timpului
o atitudine constant ostilă revenirii Basarabiei în granițele dreptului istoric
și ale dreptului internațional. Dau doar două citate dintr-un interviu acordat
de el Europei libere de la Chișinău, la 18 mai 2015, imediat ce acolo a avut un
mare marș pro-unionist: „O unificare ar aduce în granițele României mai mult de
un milion ruși și ucraineni ce pot fi folosiți” (iarăși ca la loto!)
"pentru o destabilizare politică”, respectiv „Cu astfel de mitinguri, cu
mesaje unioniste, nu faci decât să alimentezi propaganda rusească în paradigma
ei tradițională, adică: <V-am spus noi că România e un pericol pentru
stabilitatea regiunii Europei Centrale și de Est! Uite, vrea să înghită
Republica Moldova>”.
El a cultivat asemenea
idei permanent în revista 22 – publicație a GDS. Revista 22 (căreia el i-a fost
și redactor șef) fiind ea însăși o vocală tribună anti-unionistă clamând
permanent "pericolul unirii cu Republica Moldova” (dar și, fapt concludent
în context, îndreptând de-a lungul timpului destule atacuri la adresa Casei
Regale). Apropo de GDS – înființat și
funcționând cu stipendii generoase din partea miliardarului George Soros – d-l
Armand Goșu a fost ani mulți la rând atât membru al Grupului dar și în
conducerea Fundației Soros. După ce anterior (1995-1998) își luase doctoratul
în "Istoria Rusiei” la Universitatea din Moscova. Un titlu pe care suntem
siguri că numita Universitate i l-a dat pentru că chiar l-a meritat, după cum
vedem și din activismul său filo-rus impetuos. (activenews.ro, 30
noiembrie 2019)
Un istoric activist , articol publicat în anul 2019