*Revin și spun: s-ar putea
ca, după 30 de ani de la Malta, România să-și poată urma liberă destinul.
*Să recapitulăm.
Conștienți de marile vinovății de sub comunism, mai marii Securității din
servicii s-au predat cu tot cu servicii, și cu bună parte a politicii și
economiei, Occidentului (totul a culminat sub mandatul de un deceniu al lui
Băsescu). Sub Dragnea, Guvernul PSD-ALDE a anunțat un număr de măsuri de sens
contrar, de exemplu: încurajarea capitalului autohton și descurajarea lăcomiei
pustiitoare a celui străin (ale cărui fraude grave au fost acoperite de DNA,
sub conducerea lui Kovesi); exploatarea resurselor din Marea Neagră în condiții
de avantaj echitabil reciproc cu companiile străine; declasificarea
Protocoalelor prin care Bruxellesul și Washingtonul au subordonat Justiția
serviciilor și DNA; reformarea serviciilor secrete, presupunând inclusiv
reduceri drastice de personal și cheltuieli bugetare. În preajma referendumului
pentru familie, Dragnea a vorbit public despre presiunile făcute asupra sa de
socialiștii europeni ca referendumul să nu treacă. Ce a urmat? Condamnarea
urgentă a lui Dragnea, la sesizarea DNA. Pentru ce? Pentru suspiciunea că ar fi
intervenit pentru angajarea nelegală a doi funcționari publici. Pentru un
prejudiciu de 25.000 de euro el primește 3 ani și 6 luni. Pentru comparație,
DNA a închis dosarul Flota, al lui Băsescu, cu un prejudiciu de 350 de milioane
de dolari; telegrame Wikileaks niciodată contestate au confirmat implicarea SUA
în realegerea din 2009 a lui Băsescu – iar implicarea UE și SUA în anularea
referendumului de demitere din 2012 este notorie. În ziua condamnării, un stat
membru al UE, Marea Britanie, salută în termeni cu totul neuzuali, prin
Ambasada de la București, încarcerarea fostului președinte PSD – iar peste un
timp Departamentul de stat american anunță că Dragnea și copiii săi au
interdicție de a mai intra pe teritoriul SUA. Principalul vinovat a fost
strivit. A urmat apoi că ALDE n-a trecut pragul la euro-parlamentare, iar DNA a
încercat cu disperare punerea sub acuzare a lui Tăriceanu. Apoi demiterea
Guvernului și înlocuirea lui cu unul al PNL (dominat în tot mai mare măsură de
facțiunea PDL a lui Băsescu). Implicarea directă a președintelui Iohannis, cu
subînțelesul sprijin al serviciilor, a constituit un nou act neconstituțional,
ce justifică în plus acuzațiile repetate de lipsă de loialitate față de țară.
Unde suntem azi? Cred că în punctul în care tăcerea și lipsa noastră de
solidaritate pot să facă cel mai mare rău.
*Văd că d-l Iohannis nu
doar refuză în continuare dezbaterea, dar mai și ține așa zise conferințe de
presă având căști in urechi și întrebări și ziariști dinainte stabiliți. O
bufonerie ce nu s-a mai văzut nicicând la noi, la un asemenea nivel.
*Înainte cu puțin să
treacă la cele veșnice, Alexandru Bârlădeanu, un bătrân ideolog comunist care
după 89 i s-a alăturat mai tânărului coreligionar Iliescu, a conchis public că
opțiunea politică corectă a fost cea a lui Coposu, coleg de generație, iar nu a
sa. Deși încă mai are timp, mă îndoiesc - cu o reală tristețe - că Ion Iliescu
va fi în stare de o recunoaștere asemănătoare în ce-i privește pe Regele Mihai
și Coposu, pe care a ales să-i înfrunte și să-i prigonească în chip nedemn.
*Dacă nu veneau
alegerile, Împăratul neamț cu șapcă americană, n-ar fi ținut nici singura
conferință de presă din mandatul cincinal. Bună și democrația asta la ceva...
*Piatra de moară a lui
Iohannis (acum și în istorie) e raptul imobiliar de multe miliarde de euro în
beneficiul FDGR-ului său. Dăncilă e primul înalt demnitar care are
posibilitatea, în această fază a alegerilor, să vorbească, foarte documentat,
despre această grozăvie, despre care oamenii știu puține lucruri concrete și
exacte. Va face ea aceasta? Dacă nu, va trebui să ne punem multe întrebări și
în ce-o privește. Și cândva, în timp, va trebui să înțelegem și de ce acest
subiect a fost și este unul tabu pentru aproape întreaga clasă politică. (activenews, 14 noiembrie 2019)
Situațiunea (CLX), articol publicat în anul 2019