Situațiunea (CLIII)

*“Dacă vrăjmașul nu merită iubit” (după porunca Domnului), „oare inima mea merită s-o fac cuib al urii?” (Părintele Arsenie Papacioc).

*Când nu înțelegeți ce fac intelectualii, cercetați-i la conturi și în arhive.

*În relațiile dintre state, adevărata loialitate e cea dintre parteneri care se respectă între ei iar nu aceea a sclavului pentru stăpân.

*Noroc că l-au băgat la pușcărie, că, după ce se prezenta la post ambasadorul Zuckerman, Titanul teleormănean iar se apuca de făcut înțelegeri cu evreii.

*Dan Barna n-a trecut în declarația de avere cât câștigă nevastă-sa sa de la Petrom pentru că la SRI salariile sunt clasificate.

*Să dai apă la moară neo-marxiștilor de la Bruxelles, ca PSD, cu un candidat ca Rovana Plumb, trebuie să-ți lipească tare multă minte.

*Orice țară va arăta mâine precum dascălii ei de azi.

*Prin hotărâre judecătorească definitivă Președinția a fost obligată să-mi comunice Regulamentul propriu de ordine interioară și să-mi plătească 1.500 de lei despăgubiri morale. Despăgubirile mi le-a plătit, însă ROI nu mi l-a comunicat nici azi, după mai mult de 550 de zile de când avea obligația s-o facă (deși am revenit în mod repetat). Legea prevede că pentru o asemenea neexecutare a hotărârilor judecătorești conducătorului instituției i se aplică o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere. În consecință, lucrurile fiind de o evidență matematică, zilele care vin d-l Iohannis va trebui să fie obligat la plata a circa 230.000 lei. Termenul de judecată e pe 7 octombrie. O surpriză neplăcută e că instanța de judecată a scos zilele acestea de pe site această cauză (Dosarul nr 1669/110/2019). Voi reveni, desigur.

*Monica Macovei continuă la Bruxelles lupta cu propria-i țară. Fiicele și soțiile de securiști sunt mai aprige decât securiștii înșiși.

*„Bate-i, Doamne, pe ciocoi/ Cum ne bat și ei pe noi!”

*Apropo de Dan Barna, care inițial a refuzat în mod straniu să treacă în declarația de avere salariul de la Petrom al soției. Mai întâi e de observat că acesta e al treilea caz, știut, de asemenea angajați de lux la Petrom – după soțul Vioricăi Dăncilă și al soției prim-ministrului (și director de serviciu de informații) Mihai Răzvan Ungureanu. Apoi, nu am cunoștință de un singur caz măcar în care în declarațiile de avere și de interese ale miilor de potențați guvernamentali, parlamentari, din magistratură etc de după 2003 (anul introducerii acestor declarații) să apară că soțul sau copiii respectivilor lucrează la unul din numeroasele servicii de informații. Personal, prin natura preocupările din mulți ani la rând, am consultat sute dacă nu mii de asemenea documente – în care, repet, nu am găsit un singur asemenea caz. Și nimeni nu mă poate convinge că în servicii nu lucrează, în număr mare, și soții și copii ai potentaților în cauză (unii dintre aceștia din urmă fiind ei înșiși ofițeri acoperiți). Ce vreau să spun e că sunt aproape convins că prin asemenea angajări de lux companiile străine, precum Petrom (dar și bancare etc) își asigură o susținere redutabilă în stat (legislativă, administrativ-fiscală, judiciară etc) iar, la nevoie, și de orice altă natură – inclusiv de presiune a străzii (să ne amintim de mitingurile susținând isteric multinaționalele, și care era clar ca lumina zilei că sunt opere ale serviciilor secrete). Ce dau la schimb aceste companii? Salarii de lux câtorva mii de soții și copii de prim-miniștri, miniștri, parlamentari, magistrați, ofițeri din servicii etc. Și, desigur, atunci când e cazul ca soțiile și copiii protectorilor lor, angenți ai serviciilor, au nevoie să-și ascundă profesia și locul de muncă, să poată declara oriunde că lucrează la Petrom, la Raiffeisen sau oriunde altundeva le poftește inima. În concluzie: nu am dubii că marile „privatizări” (exclusiv) în beneficiul capitalul străin au fost și ele operă a Sistemului de sorginte securist-comunistă și că ulterior multinaționalele de la noi au fost și sunt în bună parte sponsori ai numitului Sistem.

*Chestionat de presă după verdictul primei instanțe în dosarul fostului, Paleologu jr, ultima slugă băsistă care se mândrește cu postura sa, a zis că ar fi nedemn să dea o copită de măgar unui leu rănit. Deci Băsescu-i leu rănit... Amintesc că omul tocmai scrie și niște epistole-imn către cel de-al doilea leu securist din viața sa, tată-su. Limba mea e-o rapsodie,/ Un poem sculptat cu dalta,/ Ce-ntre fese îi mângâie/ Pe Băsescu și pe tata. (activenews, 30 septembrie 2019)

Situațiunea (CLIII), articol publicat în anul 2019