Situațiunea (CXXIX)
Căsătoria creștină nu e
"tradițională", cum propagă mincinos și manipulator neo-marxiștii, ci
naturală – adică așa cum a lăsat-o și a binecuvântat-o Dumnezeu Însuși.
*
Două recente interdicții anti-maghiare. Slovacia urmează să interzică intonarea
imnului Ungariei pe teritoriul său pe baza unei legi adoptate de curând de
parlament. Imnul va putea fi intonat doar în prezența unei delegații oficiale a
Ungariei. Ucraina i-a interzis președintelui UDMR Kelemen Hunor, pe termen
limitat și fără nicio explicație clară, accesul în țara vecină. Zilele trecute
Hunor intenționa să participe la un eveniment dedicat împlinirii a 30 de ani de
la înființarea Uniunii Culturale Maghiare din Ucraina Subcarpatică. Nu cred
deloc că asemenea decizii ar putea să rezolve ceva, dimpotrivă. În ce ne
privește, au existat de asemenea nemulțumiri, cel mai adesea reciproce. Și
probabil că vor continua să mai existe. Însă toată experiența de trei decenii
de după 1989 ne-a arătat că soluția cea mai proastă e de departe pumnul în masă
și pumnul în gură. Pentru că națiunile, mai mult decât oricine altcineva, numai
împreună își pot face prezentul mai bun decât trecutul iar viitorul mai bun
decât prezentul.
*
De unde până acum, când ținea discursuri, d-l Iohannis stătea țeapăn ca un țap
logodit, de ceva timp a început să gesticuleze atât de grațios de zici că adună
scame de pe taiorul d-nei Merkel.
*
Recent, Cimitirului evreiesc din Huși a fost profanat sălbatic. Atitudinile de
condamnare a acestei orori aproape că au lipsit de la nivelul societății, ceea
ce face cu atât mai salutar comunicatul din 4 aprilie al Episcopiei Ortodoxe a
Hușilor.
*
Protocoalele SRI-Justiție sunt tot clasificate, în vigoare și produc și în
continuare un rău imens – și, insist, nu doar în materie penală. E adevărat că
Curtea Constituțională a decis că declasificarea lor se poate face nu prin
lege, cum a vrut s-o facă majoritatea parlamentară, ci prin hotărâre de Guvern,
conform Legii informațiilor clasificate. Lege care, și acest lucru e adevărat,
prevede că declasificarea se face la solicitarea emitentului. Și totuși, în
calitatea sa de unică autoritate legiuitoare, Parlamentul are numeroase
posibilități de a interveni legislativ în situații foarte grave, precum cea de
față. Una ar fi, de exemplu, tocmai completarea Legii informațiilor
clasificate, la a cărei adoptare e clar că nimeni nu putea să prevadă abuzurile
și complicitățile ulterioare ale șefilor SRI, DNA, ICCJ, CSM din anii
deceniului Băsescu. În concret, o asemenea modificare ar putea stabili că, în
cazuri excepționale, în care există indicii privind violarea drepturilor și
libertăților fundamentale, declasificarea să fie făcută prin hotărâre de Guvern
la sesizarea motivată a Avocatului Poporului.
*
Vlad Nistor (o altă coadă de topor penelistă), către un ziarist ce critica
intervenția brutală a UE în justiția din România, în favoarea lui Kovesi:
"Așa, deci, sunteți suveranist!"
*
La cei mai mulți dintre cei care după 89 au făcut un rău imens românilor le
merge, totuși, foarte bine. Aceasta ar trebui, însă, nu să-i bucure, ci să-i
înspăimânte.
*
Continuăm să vituperăm împotriva neo-marxismului mondial pentru impunerea unor
mostruozități precum ideologia de gen. Și bineînțeles că avem tot dreptul s-o
facem. Dar, îmi pare rău, am făcut noi ce trebuia ca să ne opunem acestui rău?
I-a întrebat cineva pe parlamentarii pe care i-am votat de ce au ratificat
Convenția de la Istanbul – practic în unanimitate, și cu un zel de care
probabil că s-ar rușina până și nerușinații propagandiști neo-marxiști?
Uitați-vă la stenograma ședinței Camerei Deputaților și veți vedea acolo un
consens și o emulație cum n-ați mai văzut de pe vremea Marii Adunări Naționale.
Prin urmare, e deja timpul să ne așteptăm la consecințe: părinților să le fie
luat, sau în orice caz diminuat drastic, dreptul de decizie în instruirea
copiilor; învățătura creștină despre căsătorie și familie să fie pusă practic
în afara legii; mecanismul de monitorizare a respectării Convenției (GREVIO –
notați acest acronim candid!) să aducă restrângeri grave suveranității
naționale șamd. În sfârșit, în toate acestea a contat și va conta semnalul
extrem de prost pe care l-am dat la Referendumul eșuat pe tema căsătoriei.
Apropo, insist, dată fiind actuala definire prin Constituție a căsătoriei,
orice refuz viitor al căsătoriilor între persoane de același sex (pe temeiul
Codul civil, care reglementează
căsătoria heterosexuală) va putea fi declarat discriminatoriu și
neconstituțional. Apoi, dacă parteneriatele civile (ca eventuală alternativă la
căsătorie) vor fi refuzate, România va intra în coliziune cu jurisprudența,
obligatorie, a CEDO. Mai departe. Observăm că în ultimii zece ani CEDO a mers
pe linia acordării dreptului la adopție indiferent de orientarea sexuală, și,
chiar dacă pentru moment într-o formulă parțială, inclusiv în cadrul
parteneriatele civile ale persoanelor de același sex. Întrucât jurisprudența
CEDO are forța juridică a Convenției europene însăși, cred că atunci când
România se va confrunta cu o asemenea decizie calea va fi formularea de rezerve
(art 19 din Convenția de la Viena). Soluția se va impune, și este admisibilă,
dat fiind că la data ratificării Convenției europene de către România (dar și
în prezent) căsătoria și familia erau definite în termenii naturali ai acestora
și, important în egală măsură, lăsate la dispoziția „conformității cu
legislația națională” – iar ceea ce a decis CEDO în ultimul deceniu nu
constituie nimic altceva decât o adăugare la Convenție. Iată de ce din toate
aceste motive e nevoie ca redefinirea
prin Constituție a căsătoriei, și chiar și reglementarea prin legea
fundamentală a adopției, să rămână în continuare pe agenda publică.
*
După ce ne-au violat în grup Zeița Iustiția, normal că d-na Viorica s-a temut
să-i primească, tot "în grup", cum au cerut, pe cei 12 ambasadori
vicioși. (activenews.ro,
8 aprilie 2019)
Situațiunea (CXXIX), articol publicat în anul 2019
