Situațiunea (CXXIV)
Continui să mă minunez ce carieră lungă și strălucită face
și azi la noi clișeul pretinsei lipse de modele. Că îl propagă defetiștii cu
agendă, e lucru de înțeles. Dar că de la acești manipulatori de profesie au
ajuns să se molipsească și intelectuali autentici, sau – cel mai grav – până și
teologi respectați și oameni ai Bisericii, e complet de neînțeles. Cum e
posibil să se lamenteze astfel până și preoți profesori universitari, unii
dintre ei autentici lideri de opinie? Nu ei ar avea primii datoria să probeze
și să combată această înșelătorie păgubitoare? Ce fel de creștini mai suntem
noi – mirenii mai ales, e adevărat – dacă ne văicărim că nu avem modele, nici
prin minte trecându-ne că primul și Supremul Model ne este Mântuitorul Însuși?
Sau ce fel de orbire poate să fie aceea când privim, fără să-i vedem, la
medicii și asistentele care se luptă pentru fiecare zi și oră de viață în
centrele pentru copiii bolnavi în fază terminală? Sau activiștii oengiști care
au reușit să aducă lumină, pe cât le-a
fost cu putință, în infernul copiilor abandonați, moștenire a fostului regim?
Nu sunt doctorul Pavel Chirilă și colaboratorii lui un alt model? Sau atâția
dintre profesorii copiilor și nepoților noștri, împlinindu-și cu prisosință
menirea într-un sistem cu atâtea probleme? Ne-am uitat atent ce fac cei de la
Casa Regală, și n-am văzut nici acolo nimic care să ne inspire? Cei zece ani de
slujire ca Patriarh ai Părintelui Daniel nu pot să ne spună și ei despre cum ar
trebui să ne facem fiecare treaba în dreptul nostru? Și, ca să nu mai continui,
voluntarii care curăță pădurile și apele nu ne-ar putea fi modele celor care le
umplem cu gunoaiele nostre? Sau, cumva, când ne plângem de “lipsa modelelor”,
cei care nu facem ce și cât s-ar cuveni îmbrățișăm o modă foarte comodă?
*
Sigur că, în special sub diktatul Angelei Merkel, UE a devenit mai mult
contrariul a ceea ce se cuvenea să fie. Dar cum până și diktatele sunt
vremelnice, e destul de probabil că lucrurile nu vor mai continua mult. Iată de
ce găsesc cel puțin excesive vocile care zugrăvesc situația de azi a UE în
culori apocaliptice. Și care, mai numeroase ca oricând, cântă deja prohodul
Uniunii. Ca să fii european și să faci așa ceva, fără ca măcar să sugerezi o
alternativă la destrămarea UE, trebuie să ignori, până la limita inconștienței,
că exarcerbarea disensiunilor pe Bătrânul Continent ar putea fi o premisă
serioasă pentru o nouă catastrofă mondială pornită de aici. Raționali fiind,
putem noi să ne dorim așa ceva, dimpreună cu inamicii Europei?
*
Primul ministru a avut o convorbire telefonică cu vicepreședintele SUA, care
i-a promis o vizită la București. Președintele a avut și el o convorbire
telefonică – cu soția, care însă nu i-a promis nimic.
*
Aproape totul prevestește că vremuri grele vor veni în curând pentru
creștinism. Și totuși, înalții ierarhi catolici și ortodocși par preocupați de
orice altceva decât de aceasta, și de refacerea unității credinței. Primii,
nici gând să renunțe la ceea ce i-a îndepărtat esențial de dreapta credință,
iar ceilalți revendică într-una, monoton, legitimitatea adevărului lor de
credință – însă nu pot să explice cum ar
fi posibilă refacerea unității în jurul Bisericii lor, tot mai dezbinată ea
însăși de orgolii etnice, politice și personale. Cu același duh al păcii și
înțelegerii, cu respectul de care se bucură în plan internațional, ierarhia
Bisericii noastre poate să ajute și în
continuare la îndreptarea lucrurilor.
*
Komisarii de la Bruxelles o vor numită pe Kovesi procuror-șef european din
disperare. Ei știu că toate probele legate de agentul lor sunt în mâinile
Guvernului unei Românii care nu mai răspunde la comenzi. Și, dacă tot sunt
nevoiți să meargă mai departe, vor înființa pentru acest mercenar odios o
instituție represivă pe măsură. Cu care să poată pedepsi conducătorii nesupuși
din statele membre.
*
Mircea Toma, agitator politically correct: „O soluție pentru a înviora publicul
protestatar este să înlocuim cu curaj mesajul <Jos Băsescu> cu mesajul
<Jos Dumnezeu>“. Doamne, nu-l lua în seamă, că nu știe ce spune! E doar
un biet fomist disperat – îl știu bine, e nebun după bani.
*
Cât timp vor avea Crucea și Coroana, pe români nimeni și nimic nu-i va
îngenunchea.
*
Ion Iliescu a făcut 89 de ani, multe crime la revoluție și mineriade, și nicio
oră de pușcărie. Mare porcărie și asta! (activenews.ro, 4 martie 2019)
Situațiunea (CXXIV), articol publicat în anul 2019
