Situațiunea (CXXIII)
Răzgâiat din mai toate părțile pentru atitudinea sa mai mereu
în răspăr cu Occidentul, prim-ministrul ungar o mai dă uneori și prin bălării.
Recent el a declarat că Budapesta implementează un program de dezvoltare
militară la finalul căruia țara sa “va avea o putere semnificativă și va fi
capabilă să se apere de un atac venit din orice direcție”. El a sugerat că în
acest fel Ungaria nu va mai avea nevoie să conteze și pe NATO. Citești și te întrebi dacă nu cumva d-l Orban e
euforic de la prea multă votcă.
*
Când vreți să știți ce mai vor statul paralel și interesele străine, uitați-vă
la ce face d-l Iohannis.
*
În toamna trecută, într-una una dintre edițiile emisiunii „Ora Regelui” s-a
vorbit și despre atrocitățile la care au
fost supuși soldații români făcuți prizonieri, și duși în Franța, de armata
germană și cea austriacă în timpul Primului Război Mondial. Realizatorul
emisiunii a făcut o comparație între conduita inumană de atunci a germanilor și
cea din timpul regimului nazist de mai târziu. Oameni cu o memorie redutabilă,
germanii au ținut minte episodul, și, cu prima ocazie, s-au gândit că ar fi
nedrept să nu ne-o plătească. Așa că în chiar zilele Centenarului Marii Uniri,
postul public de televiziune german a dat de veste lumii că la 1 Decembrie 1918
“România a anexat Ardealul, o parte din Ungaria”. Carevasăzică la o judecată de
valoare ni s-a răspuns cu un fals istoric halucinant. Asta dacă nu cumva
prietenii nemți chiar cred ce spun – inclusiv că d-l Hitler a făcut chiar un
act de dreptate când prin Dictatul de la Viena ne-a luat din nou Ardealul.
Sincer, mă cam așteptam ca lucrurile să degenereze la nivel declarativ. De
aceea zilele trecute m-am bucurat când Custodele Coroanei l-a primit, și
invitat la prânz, pe ambasadorul german. E mare nevoie ca relațiile noastre din
ultimii ani, din ultimii aproape zece ani, să se îndrepte substanțial. La
nivelul Casei noastre Regale se dovedește, iată, că există deschiderea
necesară. Dacă Berlinul este interesat de un parteneriat corect cu România,
atunci Casa Regală e interlocutorul cel mai legitim și potrivit.
*
Iată, dară, o importantă cauză a marasmului:
ca să faci politică trebuie să ai bani, iar ca să ai bani trebuie să faci
politică.
*
De când cu Prezidenția Marelui Sas, Cibinul pretinde că nu el se varsă în Olt,
ci viceversa.
*
Ar putea pierde Kovesi cursa pentru postul european de procuror-șef? Nu-i
exclus. Caz în care cred că Bruxellesul își va lua un time-out în meciul cu România
pe tema fostei șefe de la DNA. Nu-i văd eu pe komisarii de acolo, cel puțin pe
cei actuali, dispuși să-și abandoneze agentul în teritoriul inamicului. În
lunile care vin CEDO se va ocupa puțin de igiena satrapului, după care domnii
komisari vor relua partida pretinzând că e 1-0 pentru ei. Și hotărâți ca, la o
asemenea miză, să n-o piardă indiferent de consecințele – chiar și grave – ce
ar putea urma.
*
Bineînțeles că azi se răzbună cele trei decenii de guvernare incompetentă și
coruptă, în beneficiul unei oligarhii interne și al intereselor străine. O
Românie consolidată democratic și economic, servită loial de elitele sale, ar
fi înfruntat aceste vremuri în picioare, iar nu în genunchi.
*
Mare minune cum de-a scăpat până acum mușchiul țigănesc, cu un astfel de nume,
de vigilența năprasnică a corectitudinii politice...
*
S-a aflat că doamna cu batic din serile trecute de la Parchet nu era Carmen
Iohannis. Era Elena Ceaușescu, și se
ducea să răspundă în fața Marii Adunări Naționale. (ActiveNews.ro, 25 februarie 2019)
Situațiunea (CXXIII), articol publicat în anul 2019
