Nota bene
Secțiunea de Documente/ Alte documente se află în curs de actualizare prin adăugarea altor circa 50 de cauze soluționate definitiv sau în curs de soluționare (constând în acțiuni judiciare pe care le-am deschis începând cu anul 2002 cu scopul de a-mi apăra drepturi legale vătămate de autorităţi publice, dar şi de a testa inclusiv în acest mod respectarea în România a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de acces la justiţie).
Situațiunea (CXXII)
A trecut
mai bine de un deceniu de când a fost anunțată punerea la punct a
acceleratorului de particule de la Geneva. O trăznaie care-și propunea să
confirme o altă trăznaie, Big Bangul (dumnezeul ateilor, creator al
Universului, zic ei). Deși s-au băgat în ea nu mai puțin de 5 miliarde de euro,
această rătăcire halucinantă n-a produs decât rateuri și o rușinoasă tăcere.
Probabil că asemeni celor cu Turnul Babel, cărora le-a încurcat limbile,
Dumnezeu le-a încurcat și ăstora mințile – dacă o fi avut și ce, Doamne
iartă-mă, să le încurce.
*
Kovesi candidează la două demnități UE deodată. Te cred și eu, zornăitul
cătușelor e sinistru, poți să și avortezi din asta.
*
Mai sunt două săptămâni și în Republica Moldova vor avea loc alegeri
legislative. Peste Prut, susținătorii căii europene și ai re-unirii cu România
consideră scrutinul cel mai important de după 1991. Le-am urmărit argumentele
și cred că au dreptate. În fruntea lor se află intelectuali importanți,
aparținând mai ales Mișcării Unioniste „Sfatul Țării 2”, între care scriitorii
Nicolae Dabija, Nina Josu, oamenii de știință Mihai Cimpoi, Eugen Doga, Anatol
Petrencu și alții. Mulțumită în bună măsură lor, în cursul anului trecut (al
Centenarului Marii Unirii), în jur de 160 de primării din Republică au adoptat
Declarații de unire cu Țara. În septembrie trecut, tot ei au făcut auzită,
răspicat, vocea unioniștilor nicăieri altundeva decât la Bruxelles. Pentru ca
în chiar aceste zile ei să fie și cei care trag semnale de alarmă dramatice
politicienilor care se declară unioniști, dar când vine vorba să fie ei înșiși
uniți numai astfel nu se dovedesc a fi. Deși văd cu ochii lor cum Dodon,
Plahotniuc sau Ilan Șor urmează cu o sfințenie diabolică scenarii scrise
altundeva, și de oricine altcineva decât de niște paiațe ca ei. În sfârșit, în
ultima săptămână am reușit să observ cam ce atenție dă presa și internetul de
la noi alegerilor din 24 februarie. E trist. Trist spre deprimant.
*
Toleranța noastră, mai ales ea, a făcut ca, în “post-comunism”, în loc de o
clasă politică responsabilă să avem o casă de toleranță.
*
Se pare că până și arhivele și-au pierdut răbdarea cu Ion Țiriac. Fiindcă
altfel nu se poate explica de ce Marelui Sfinx i s-a dezpietrit gura și a
început să vorbească un picuț despre el și Securitate. Când m-am întors în
țară, zice el, m-au întrebat despre întâlnirile cu președintele Kennedy, acasă
la Kennedy, unde mâncam cârnați fripți. Însă ce-a mâncat la Securitate
musafirul despre gazda sa rămâne deocamdată un mister, un mare mister. Acum nu
știm dacă ziaristul conlocutor n-a mers mai departe cu întrebarea din motive
strict deontologice, adică patronale, sau doar pentru că intervievatul l-a
hipnotizat pur și simplu. Pentru că omul are așa o vrăjeală în el că-l vezi cum
îți ia portofelul din buzunar și tu juri că tocmai ți-a dat unul doldora de
dolari. Vorbesc serios, îl știu pe șarlatan din perioada în care am fost la
Guvern. Până să mă dea afară complicii lui din politică, m-am ocupat și de
furtișagurile sale imobiliare din patrimoniul guvernamental. Așa a debutat
Marele Țiriac în afaceri, pe bănuțul văduvei. Cât despre relațiile cu
Securitatea, merită să avem răbdare în continuare. Pentru că știut este de mai
mult timp și că, tot în America, la un meci al său de Cupa Davis din vremea
eternei Securități, organizatorii au pus din greșeală Imnul României Regale. La
care Marele a protestat furios și patriotic cerând reluarea ceremoniei cu imnul
lui Ceaușescu. Nu-i interesant? N-am eu dreptate să zic că merită să mai avem
puțintică răbdare cu arhivele nerăbdătoare ele însele?
*
România e pe cale să devină tot mai mult ostatică unor interese tot mai
nenorocite, din afară și din interior. Iar miza scoaterii ei din această
situație, una uriașă. Încât cred că securitatea personală a membrilor Familiei
Regale ar trebui să devină o problemă bine avută în vedere. (ActiveNews.ro, 8
februarie 2019)
Situațiunea (CXXII), articol publicat în anul 2019
