"Paul Goma antisemit" - un lot select

La sfârsitul verii trecute, Uniunea Scriitorilor din România, dinspre care nu mai aveam demult vreun semn că ar mai exista, s-a trezit în mijlocul unui scandal neasteptat. Într-un comunicat de presa din 31 august, conducerea Uniunii anunta destituirea redactorului sef adjunct de la Viata româneasca, Liviu Ioan Stoiciu, pe motiv că a permis "aparitia unui text cu continut antisemit" din Jurnalul pe 2005 al lui Paul Goma.

Decizia lui Nicolae Manolescu si a echipei sale era de o gravitate exceptionala. Pe de o parte ea reprezenta un act de cenzura si de îngradire a libertatii presei cu totul improprie unei societati libere. Scriitorul Nicolae Manolescu nu poate fi desigur si un expert în drepturile omului. Si totusi, înainte sa fi decis cum a decis, ar fi trebuit sa aiba cel putin curiozitatea sa vada cam care sunt normele constitutionale în materie de libertate a presei. Pe de alta parte, Comitetului Director al USR l-a acuzat public pe Paul Goma de antisemitism – o atitudine care, se stie, îi expune pe cei care o adopta nu numai "dispretului public" dar si unei sanctiuni penale drastice. Chiar daca contestata pe buna dreptate, Ordonanta de urgenta nr 31/2002 (privind interzicerea organizatiilor, simbolurilor si manifestarilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob) pedepseste manifestarile antisemite cu închisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi. O asemenea împrejurare ar fi trebuit sa-i faca foarte precauti pe Nicolae Manolescu si colegii sai. Pentru că, daca esti cât de cât responsabil, nu poti sa imputi cuiva un comportament care legalmente se pedepseste cu închisoarea cu usurinta cu care îi imputi, sa zicem, ca "se cearta cu toata lumea" ori ca e "un scriitor netalentat".

În ce-l priveste pe Paul Goma, se pare ca episodul de la Uniunea Scriitorilor a fost picatura care a umplut paharul – un pahar foarte amar, din care de vreo câtiva ani unii compatrioti îi tot dau sa bea scriitorului exilat. În episodul respectiv, Paul Goma a avut dovada cea mai clara că etichetarea sa ca antisemit îi face raul cel mai mare care poate fi facut unui scriitor, acela de a fi "pus la index", adica de a-i fi interzisa opera. Si nici nu mai conteaza daca detractorii sai cred ei însisi sau nu cred că acuzatia respectiva e întemeiata, daca prin ceea ce fac chiar vor sa apere un "interes legitim" sau pur si simplu urmaresc sa discrediteze si sa marginalizeze pe cineva care le este incomod. Iar Paul Goma, indiscutabil, este multora incomod – prin ceea ce a facut si face, prin statura sa morala, prin valoarea operei sale sau prin adevarurile pentru care el se bate.

La putine zile de la cele întâmplate, mai exact la 5 septembrie 2005, Paul Goma a anuntat că îi va da în judecata pe Nicolae Manolescu si colegii sai. Ulterior, el avea sa gândeasca acest pas ca pe unul care sa clarifice în justitie si alte acuzatii asemanatoare care îi fusesera aduse în ultimii ani – în ultimii 3 ani, si numai mai demult, asa cum îl constrângeau normele legii civile. Dificultatile presupuse de pregatirea unui asemenea dosar – dar nu doar ele – au facut ca actiunea sa poata fi introdusa numai 8 luni mai târziu, adica la 28 aprilie 2006 (Judecatoria Sectorului 1, dosarul 13596/299/2006, cu prim termen de judecata la 30 mai curent). Actiunea pentru care Paul Goma a optat a fost una civila, si nu penala. Si cred că e bine ca s-a procedat asa, întrucât o parte a celor care l-au acuzat de antisemitism au facut-o prin presa, ori cel putin normele europene în materie sunt în sensul ca delictele de presa sa nu fie tratate cu Codul penal.

Lista, chiar daca incompleta, a celor care i-au adus scriitorului infamanta acuzatie – si care acum vor trebui sa probeze în instanta temeinicia ei – e impresionanta: Gabriel Andreescu, Alexandru Florian, Horia Gârbea, Mihai Dinu Gheorghiu, Radu Ioanid, Laszlo Alexandru, Ion Bogdan Lefter, Nicolae Manolescu, Boris Marian, Mircea Mihaies, Carmen Musat, Andrei Oisteanu, Michael Shafir, William Totok, Ion Vianu, Elie Wiesel. În instanta vor mai fi chemate si un numar de publicatii, dintre cele care si-au pus cel mai generos paginile la dispozitia detractorilor lui Paul Goma: revistele 22, Observator Cultural, Realitatea evreiasca, respectiv ziarul Cotidianul. Editura Polirom si Federatia Comunitatilor Evreiesti din România au fost citate în legatura cu editarea unor lucrari acuzînd si ele de antisemitism pe scriitor. Publicatiile amintite, editura Polirom si FCER au fost chemate în judecata mai ales pentru ca, în cazul în care Paul Goma va avea câstig de cauza, hotarârea judecatoreasca ce va fi pronuntata sa le fie opozabila si lor. Cu alte cuvinte, daca instanta va decide astfel, ele vor avea obligatia sa publice respectiva hotarâre judecatoreasca si/sau o retractare din partea "pârâtilor" a acuzatiilor pe care le-au facut, precum si sa înceteze actiunile prin care au prejudiciat "demnitatea, onorea si dreptul la proprie imagine" a "reclamantului". Administratia Prezidentiala a fost citata din cauza că pe pagina proprie de internet a publicat "Raportul Wiesel", un document care aduce si el grave acuzatii lui Paul Goma. În cazul în care Justitia îi va da dreptate lui Paul Goma, Administratia Prezidentiala va fi obligata, probabil, sa scoata de pe site Raportul incriminat sau sa publice o "addenda" la el, mentionînd hotarârea pronuntata de instanta.

Desigur că e dificil sa anticipezi încă de pe acum verdictul Justitiei. Paul Goma e sigur de dreptatea sa. Probabil că detractorii sai se asteapta ca judecatorii sa le dea lor dreptate. În ce ma priveste, cel mai important mi se pare ca judecatorii sa decida în deplina cunostinta de cauza. Iar lucrul acesta nu va fi deloc simplu. Detractorii îl acuza pe Paul Goma de antisemitism în special pentru volumul "Saptamâna Rosie" si pentru parte din Jurnalele sale. Spun că misiunea magistratilor nu va fi deloc simpla gândindu-ma inclusiv că ei însisi vor trebui sa citeasca scrierile incriminate ale lui Paul Goma. Procedînd astfel, judecatorii vor avea posibilitatea sa constate ei însisi că unii dintre "pârâti" – "necititorii mei", cum îi numeste Goma – nici macar nu s-au ostenit sa citeasca scrierile pe care le-au incriminat (de cele mai multe ori "din auzite" sau din ce-au scris altii că ar sta scris în ele). Vor avea de asemenea posibilitatea sa constate că o alta parte a celor chemati în judecata au citit scrierile respective însa le-au prezentat si comentat trunchiat si falsificator. Cazul tipic e cel în care destui dintre pârâti îl acuza pe Goma că "justifica" crimele savârsite de români împotriva evreilor basarabeni prin faradelegile la care evreii însisi s-au dedat primii în "Saptamâna Rosie" – 28 iunie-3 iulie 1940 (evacuarea armatei si civililor români din Basarabia ocupata în urma pactului criminal Hitler-Stalin). În realitate, însa, asa cum se subliniaza si în actiunea judecatoreasca, "autorul încearca sa-si explice siesi, dar si cititorilor sai, cum de au fost posibile ororile comise de conationalii sai. Daca Paul Goma ar fi vrut sa <justifice> ceea ce au facut conationalii sai, atunci ar fi vorbit despre <acte de legitima aparare>, despre <bine-meritata pedepsire a evreilor>, etc etc, si nu despre, citam: <crimele inadmisibile si condamnabile> ale conationalilor sai" (asemenea pasaje, în care autorul condamna fara echivoc raul facut de conationalii sai sunt evitate de toti calomniatorii lui Goma cu o grija care nu poate trada altceva decât o nepermisa rea-credinta).

Studierea atenta a scrierilor lui Paul Goma, destule dintre ele depuse deja la dosar, va permite judecatorilor sa observe inclusiv faptul că atât acuzatia de antisemitism dar si altele aduse scriitorului dupa 1989, i-au fost aduse si înainte de 1989 de însasi Securitatea comunista. Din chiar dosarele de Securitate, desecretizate recent, se stie că înca din primavara anului 1977 sefii Securitatii au pus la punct "planuri de masuri" de discreditare prin antisemitism a scriitorului disident. Una dintre directivele cuprinse în strategiile Securitatii era cum nu se poate mai clara în acest sens: "Sa fie lansata acuzatia de antisemitism, facînd apel la evrei individual si la Statul Israel, cu care ne aflam în bune relatii".

Dar dosarul aflat deja pe rolul Justitiei cuprinde si alte multe argumente, unele pur si simplu de ordin logic, care, dupa parerea mea, pledeaza în favoarea scriitorului în exil. Voi reda în final un asemenea pasaj: "Scriitorul Paul Goma nu este <antisemit> nu doar pentru că este sot si tata de evrei, ci si pentru că în opera si atitudinile sale publice nu exista dovezi ca el îi uraste pe evrei, nici pentru ceea ce ei reprezinta din punct de vedere etnic, religios, cultural samd, si nici din alte motive. În opera sa, Paul Goma îi critica pe conationalii sai – si o face în termeni cel mai adesea duri – pentru faptul că nu au opus aproape nici o rezistenta regimului comunist. Cu toate acestea, scriitorul nu poate fi acuzat de <antiromânism>, si nici unul dintre compatriotii sai nu i-a adus o asemenea acuzatie. Paul Goma îi critica în termeni duri pe rusi/sovietici pentru Pactul Hitler-Stalin, pentru consecintele acestuia, ca si pentru faptul că au impus regimul comunist în România. Cu toate acestea, Paul Goma nu poate fi acuzat de <antirusism>, nimeni neaducîndu-i pâna acum vreo asemenea incriminare".

Înfruntarea în Justitie dintre Paul Goma si acuzatorii sai reprezinta, în sine, un fapt regretabil. În acelasi timp, însa, prin miza mai ales, ea se si justifica întru totul. Pentru istoria politica si culturala a tarii sale, Paul Goma este deja un nume mult prea important pentru ca asupra lui sa poata fi lasata sa planeze umbra unor acuzatii atât de grave. Indiferent cine, cât si din ce motive si-ar dori-o, stigmatizarea scriitorului, luptatorului anticomunist si patriotului român, dupa retete ale Securitatii sau mai noi, nu poate fi acceptata.

PS Într-un text din urma cu câteva saptamâni am scris ca Vladimir Tismaneanu l-ar fi acuzat pe Paul Goma de antisemitism. Gasisem informatia în Jurnalul pe martie 2006 a scriitorului în exil, informatie care cel putin pâna la acest moment s-a dovedit inexacta si în legatura cu care Paul Goma a facut deja îndreptarea care se cuvenea. Fac si eu, aici, acelasi lucru. [În legătură cu cele menţionate în acest post scriptum se poate vedea şi textul "Precizări la o dezinformare a lui Michael Shafir", pe pagina de Publicistică 2007.] (New York Magazin, 24 mai 2006)

Pentru mai multe cu privire la tema acestui articol pot fi văzute, pe pagina de Publicistică a acestui web-site, şi "Procesul Goma: deruta pârâtilor" (text în două părţi, 2007), "Procesul Goma: deruta magistraţilor?" (text în două părţi, 2010) iar pe pagina de Documente/ Alte documente - "Contributie la Procesul incriminarii lui Paul Goma ca antisemit si negationist" şi "Precizări privind un demers diplomatic ilegitim".

"Paul Goma antisemit" - un lot select, articol publicat in anul 2006