*Știu, vă plictisesc deja. Pe parcursul
anului 1990, din cauză că la nivelul societății devenise aproape generalizată
percepția că responsabilitatea privind reprimarea manifestanților din Decembrie
1989 revenea întregii Armate, am cerut ca organele judiciare să întreprindă
măsurile pe care le apreciau necesare în vederea clarificării acțiunilor armate
amintite. Întrucât Ministrul Apărării de la acea dată, Stănculescu, s-a simțit
vizat de cererile mele, în noiembrie 90 m-a trecut în rezervă; timp de 25 de
ani, până în 2015, n-am primit, n-am văzut un singur act din dosarul întocmit
de Stănculescu și ceilalți șefi ai mei care au contribuit la actul abuziv
(identitatea celor din urmă am putut s-o aflu numai zilele trecute, după
aproape 30 de ani, în timpul actualului ministru). Pentru cele făcute la
Timișoara, Stănculescu a fost condamnat la 15 ani de închisoare, iar eu suport
și azi abuzul lui. De ce abuz? Două exemple doar rezultate din dosar: mi s-a
imputat că aș fi încălcat un Ordin al ministrului care ar fi avut anumite
prevederi, când în realitate acel Ordin cuprindea cu totul alte prevederi; mi
s-au imputat anumite fapte pentru care s-a propus să fiu „deferit organelor
Procuraturii militare pentru cercetare” – propunerea a fost urmată de sesizarea
Procuraturii militare de către fost ministru, fiind găsit însă nevinovat.
*Îi critic pe cei care, aflați în
poziții publice, mi se pare că greșesc. Nu-i urăsc. Mă rog și pentru mine, și
pentru ei.
*La articolul precedent de pe site-ul
ActiveNews, un comentator m-a interpelat retoric, sub un aspect acolo atins:
“Ce vă compatibilizează cu UE și NATO?” (asta după ce doi
pro-occidentali-giruetă mă interpelaseră, tot acolo, că de ce nu sunt mai...
pro-occidental. Am răspuns și eu: “După 1989 nu existau decât aceste alte două
alternative pentru o țară ca România. Fie să rămână <aliată> cu Rusia
(cum fusese aproape 45 de ani în cadrul URSS). Fie, ieșită din Blocul sovietic,
să devină <nealiniată> - și să aibă cel mai probabil soarta
<Republicii Moldova>, Georgiei, Ucrainei etc (și să fie și ea supusă,
deci, agresiunii armate și de toate felurile din partea Rusiei); iar comuniștii
și Securitatea lui Ceaușescu să fi dictat încă și mai copleșitor și îngrozitor
destinul țării în cei 30 de ani de după 1989. Așadar, în cele mai puține
cuvinte, eu cred că de departe cea mai potrivită cale a fost opțiunea pentru UE
și NATO (chiar dacă în ultima decadă lucrurile puteau să meargă sensibil mai
bine în cadrul UE, cum de multe ori am și scris).
*China și Armata Rusiei luptă în teritoriul NATO cu Covidul. Când ne rugăm
pentru sănătate, să ne rugăm și pentru pace.
*Prin Ordonanța militară a Poliției demilitarizate
este prevăzut să nu ieșim din casă în intervalul orar 06.00 - 22.00. Suntem
cumva pregătiți pentru interdicții și în Noaptea Învierii – sau mai ales în
Noaptea Învierii? Aud că toate aceste măsuri sunt gândite în buncărele SRI.
Prin urmare, nu cumva securiștii vor să păzească și ei, precum ostașii lui
Pilat, Mormântul Sfânt, ca Domnul să... nu învieze? Și nu cumva Patriarhia
noastră, cu comunicatele ei în cascadă și pline de interdicții, consimte
regretabil la asemenea lucruri?
*Binecuvântată țară, cu 250 de
mănăstiri în care rugăciunea nu încetează ziua și noaptea...
*De luni se închid parcurile. Iar de
marți trotuarele și de miercuri balcoanele.
*Despre frică, cu Dumnezeul nostru.
Odată, Mântuitorul i-a lăsat pe Apostoli să-i cuprindă furtuna pe mare. Şi
pentru frica lor i-a mustrat zicându-le: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot
nu aveţi credinţă?”
*După soțiile primilor miniștri
neo-marxiști spaniol și canadian, ni se spune că și neo-marxista doamnă Merkel
e suspectă de Covid (deh, cu doamnele, sufletele mizericordioase sunt mai
empatice); mă mir foarte că încă nu ni s-a spus că și consoarta d-lui Soros e
bolnavă. Iată ce mă face să mă întăresc în bănuiala că "pandemia" ar
putea fi o afacere murdară a neo-marxismului globalist.
*Voi bărbați cu-al vost scârbavnic/
Ieri s-a dat ordin că care/ Nu veți sta la izolare/ O să vi-l reteze grabnic.
*E deja trendy să critici tot ce face
ambasadorul Zuckerman. Mai nou, că a apreciat PSD pentru votul de reînvestire a
Guvernului liberal, în contextul epidemiei. Nimeni n-a spus însă ce-ar fi
trebuit să se întâmple ca să fie... bine. Mi s-a răspuns: Dar până la urmă mă
gândesc și eu că rolul ambasadorului nu e cel de a chibița tot timpul ce se
întâmplă în țară de rezidență. M-am plictisit de dirigenția lor. Au de
comunicat ce trebuie, să comunice pe canale oficiale, rezervat și eficient. Am
răspuns: Aveți dreptate. Așa cred și eu că ar fi normal. Însă nu într o țară
care e normală numai în închipuirea voit defectă a d-lor Iohannis, Băsescu și
a,celorlalți care ne-au adus aici.
*În plină pandemie de pandalie
Tăriceanu îl ridică în slăvi pe Dănileț iar Antena 3 pe Băsescu. V-am spus eu
că lumea asta nu va mai fi niciodată cum a fost...
*"Când le dădea lor necazuri,
atunci ÎI căutau şi se întorceau la Dumnezeu" (Psalmul 77).
*Nu văd cum problema dramatică a
datoriei publice a statelor va mai putea fi amânată (dacă nu cumva tocmai
generează deja grave tulburări).
*Aseară, un discurs excelent al
Președintelui: plin de logică și de substanță, coerent, cald și degajând un
profund și discret patriotism. Aproape un regal în vremuri grele; pregătit
sigur nu la Cotroceni, după tot ce-am văzut până azi. Tare bine i-ar mai fi
fost acestei țări dacă, în ultimele trei decenii, am fi purtat fiecare pălăria
ce ni se potrivea… (activenews.ro, 24 martie 2020)
Zodia virusului și altele (III), articol publicat în anul 2020