Situațiunea (CLXXXIII)
*După 1989, ofițer fiind, am militat
pentru clarificarea implicării unor responsabili militari, la Revoluție, în
acţiuni armate împotriva manifestanţilor. Din aceasta cauză, simțindu-se vizat,
ministrul Apărării, generalul Stănculescu, m-a trecut în rezervă (fără să-mi
dea niciun “act la mână”, pur și simplu n-am mai fost primit în cazarmă). În
2007, generalul avea fie găsit vinovat pentru ce făcuse Timişoara şi condamnat
la 15 ani de închisoare şi degradare militară. În 2015, deci după 25 de ani,
MApN a binevoit să-mi dea și mie dosarul trecerii în rezervă – o bătaie de joc
de la cap la coadă (timp de 25 de ani dosarul fusese clasificat ilegal...). Ce
am găsit în el, între multe alte grozăvii? Un raport mincinos al Comandantului
Armatei, generalul Polivanov (Dumnezeu să-l ierte și pe el!), pe marginea
căruia Stănculescu mă caracterizase ca fiind “Lipsit de cuvânt și de simțul onoarei
de ofițer”. Stănculescu contase evident că raportul mincionos (clasificat și el
ilegal) nu va ajunge vreodată în mâinile mele. Așadar eram tratat de simțul
onoarei de ofițer de cine? De un general care, din atâta onoare, cu doar un an
în urmă dăduse la Timișoara ordine să se tragă în oameni. Un om care, în plus,
în acte secretizate și bine încuiate în buncărele armatei mă caracteriza drept
fără onoare, pentru ca în anii de după, să mă caute și să-mi înmâneze propria-i
carte de vizită, cu alte gânduri despre mine: „În amintirea unei colaborări
fructuoase, în formarea unei noi armate! 19.03.97, Victor Atanasie
Stănculescu”. În sfârșit, sper că actuala conducere a armatei, spre deosebire
de tot ce-a fost în cei 30 de ani „post-comuniști”, va înceta să mai apere în
vreun fel isprăvile unui fost ministru al cărui nume va rămâne pentru totdeauna
înscris în paginile negre (atâtea câte au fost ele) ale armatei din perioada
totalitarismului comunist.
*Tocmai ce-și băgase picioarele în ea
guvernare și se dăduse infectat, Orban a fost declarat negativ de un doctor
care n-a avut altă treabă mai bună de făcut, în mama mă-sii, decât să-l testeze
pe el. Cum să nu-l iubești pe omul ăsta? Cum?
*Mai înainte să îndemne femeia "să
se teamă de bărbat", Domnul, prin cuvântul Apostolului Pavel, le-a
poruncit bărbaţilor: "Iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a
iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea". Așadar acesta, și nu altul,
este bărbatul de care se cuvine ca femeia "să se teamă" (cu acea
temere cu care nimeni nu vrea să supere pe cel de care se știe atât de mult
iubit).
*Cuprins de pacea aceea de dinaintea
oricărei nenorociri, a celor fără niciun noroc în viață, tocmai publicasem pe
facebook un gând despre zvonul foarte vehiculat (despre care nimeni nu știe precis
de unde a plecat și unde vrea să ajungă) că virusul devenit mai celebru decât
Stalin și Mao la un loc ar fi fost plasat Chinei prin acțiunea unui stat
occidental. Când, în plină pace, cum zic, mă trezesc luat la rost, frontal, de
d-l Ovidiu Nahoi, actualul șef al RFI Roumanie. Că să las teoriile
conspirației, pentru că nici nu știu ce șansă am eu aparținând lumii
occidentale. Drept care, pătimaș cum sunt, i-am zis și eu: „Vai ce profesoral
și chipeș mai sunteți, domnule, de când vă luați leafa de la RFI... Dar să
știți că mie îmi prisosesc de fiecare dată sfaturile necerute. Cât privește
RFI, sigur ați făcut o alegere bună (sau poate că, dimpotrivă, ați fost ales
pentru smerenia dvs obsecvioasă). Deci asta da alegere, nu ca atunci când –
dacă nu mă înșel cumva – ați trăit ani mulți pe picior mare din banii lui
Patriciu, cel care, știți dvs...” În sfârșit, ce am putut să observ de-a lungul
timpului e că indivizii din această gălăgioasă specie de pro-occidentali de
suprafață au în comun cel puțin un complex biografic. Ori o legătură cu
Direcția externă a Securității lui Ceaușescu (pro-occidentală nevoie mare, din
care cauză arhivele îi sunt și azi păzite cu cartuș pe țeavă), ca în cazul
fostei mari și guralive conștiințe Gabriela Adameșteanu – în anii în care pe
mine Securitatea mă strivea pentru “atitudinea dvs dușmănoasă față de
conducerea de Partid și de Stat”. Ori câte de unul din ăsta, huzurind ani mulți
pe banii lui Patriciu și ai altora ca el.
*Uitați-vă în jur, deja nu mai putem
distinge adevărul de minciună. Și pare că e gata ca răul să se înstăpânească,
pentru ultima oară, copleșitor, înainte de sfârșit. (activenews.ro, 16 martie
2020)
Situațiunea (CLXXXIII), articol publicat în anul 2020
