Jefuitorii de banci si complicii lor
Se stie, la începutul saptamânii trecute, presedintele Bancorex Vladimir Soare si principalii lui colaboratori au demisionat din functiile pe care le detineau din primavara anului trecut. Desi oficialii o scalda cu privire la motivele acestui gest, sunt suficiente indicii ca el a survenit ca urmare a situatiei foarte grave în care a ajuns banca. Deznodamântul n-a mai putut fi amânat din cauza ca Banca Mondiala nu a mai acceptat ca Guvernul sa mai tergiverseze la nesfârsit restructurarea Bancorex. Demisia lui Vladimir Soare a dezvaluit adevaruri foarte grave, cele mai multe ascunse pâna acum opiniei publice. Din totalul creditelor acordate de banca, peste doua treimi sunt neperformante, iar pierderile depasesc 1,2 miliarde de dolari (pentru cititorii fara un calculator la îndemâna asta înseamna cam 15 mii de miliarde de lei). Tot zilele trecute a fost reconfirmat faptul ca bilantul celeilaltei conduceri de dupa alegerile din toamna lui 1996 (presedinte, Florin Andrei Ionescu) a fost, cum stiam, un fals grosolan, statisticile de pe hârtie ascunzând si atunci o realitate dintre cele mai dezastruoase.
Asupra jafului din sistemul bancar a atras nu odata atentia si Curtea de Conturi a României. În vara anului 1995, Parlamentul a fost informat ca în cursul anilor 1990 si 1991 din conturile Bancorex (fosta BRCE) au fost facute plati de peste 2 miliarde de dolari pur si simplu fara documente justificative. Tot atunci, Curtea de Conturi a semnalat ca între anii 1992 si 1994, conducerea Bancii (inclusiv celebrii si pe nedrept uitatii Dan Pascariu si Razvan Temesan) a acordat credite de sute de milioane de dolari, într-o maniera absolut discretionara si foarte pagubitoare pentru Banca. Unele firme private (între care mai ales cele ale lui George Constantin Paunescu si Viorel Catarama) au obtinut, ilegal, credite de zeci de milioane de dolari, beneficiind din partea conducerii Bancorex de un tratament preferential cu totul aparte. În legatura cu toate aceste ilegalitati, Parchetul General a fost sesizat înca din toamna anului 1995, însa pâna astazi nu s-a întâmplat practic nimic.
Lucrurile acestea îi erau bine cunoscute si lui Emil Constantinescu atunci când, ca lider al Opozitiei, mai ales în campania electorala din 1996, a promis în termenii cei mai categorici ca "va pune capat mafiei bancare" si ca va veghea ca vinovatii de jaful produs sa raspunda. Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat însa. Mai mult, cu ocazia recentului cutremur de la Bancorex s-a aflat ca, în primavara lui 1997, în vreme ce Emil Constantinescu îi asigura ca în sistemul bancar totul e-n regula (vezi declaratia presedintelui României din 7 aprilie 1997), românilor li se luau din buzunare mai bine de 1 miliard de dolari pentru a se acoperi gaurile de la doua banci de stat (una fiind cea despre care vorbim). Si, în sfârsit, ca si cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, în urma cu câteva saptamâni guvernantii au oficializat hotia: prin Ordonanta guvernamentala de urgenta 51 din decembrie 1998 românii vor fi obligati sa plateasca, de data aceasta "pe deplin legal" si la vedere, din acelasi buzunar – propriu si tot mai gol – alte si alte zeci de mii de miliarde de lei jefuite de spargatorii de banci. Pe care nimeni nu i-a tras si nu-i trage la raspundere pentru raul imens pe care l-au facut.
În prima parte a anului 1997, când înca ma mai aflam la conducerea Departamentului de Control al Guvernului, "instrumentam" un caz mai vechi, în care existau date aratînd ca, în anul 1990, Adrian Sârbu (pe atunci secretar de stat, astazi cunoscutul si prosperul om de afaceri) a încasat ilegal de la BRCE, cu acordul primului-ministru Petre Roman, câteva sute de mii de dolari, care ar fi urmat sa fie cheltuiti în cadrul unei "actiuni de promovare a imaginii României în lume". Cercetarile au trebuit oprite în momentul în care Parchetul General a comunicat, nici mai mult nici mai putin, ca documentele bancare ale platii au disparut atât din arhivele Ministerului de Externe, cât si din cele ale BRCE. Aceasta experienta ma face sa nu ma mir daca mâine, poimâine ni se va spune ca prin nu stiu ce împrejurare - "regretabila", desigur - arhiva Bancorex a ars în întregime. Pentru a sterge urmele, jefuitorii de banci - si complicii lor politici de ieri si de astazi, nu e nimeni naiv! - sunt în stare de orice.
P.S. Ceva se întâmpla totusi si cu o parte a ziaristilor nostri. Ei, care când era vorba de coruptie luau foc si pentru o mie de lei, de data aceasta de-abia daca au îngaimat o fraza, doua, protestînd nedeslusit si, mai ales, cerând... "sa nu se mai repete". Undeva s-a scris chiar ca, demisionînd, Vladimir Soare si-a demonstrat "eleganta si nobletea"... Eu înteleg ca hectarele de publicitate pe care sefii acestei banci le-au platit ani de-a rândul ziarelor, cu multe miliarde de lei din banul public, trebuie platite. Însa ma întreb daca lucrul acesta se poate întâmpla chiar asa, cu orice pret. (Cotidianul, 28 februarie 1999)
Jefuitorii de banci si complicii lor, articol publicat in anul 1999
