*
În timp
ce strânge nu știu ce semnături în contra Guvernului, Victor Rebengiuc declară
unui ziarist că "nimănui nu i-ar place să fie condus de un corupt".
Acum, ca să fiu sincer, nici mie nu mi-ar plăcea ca d-l intelectual să fie
chiar așa de agramat.
*
Niște
monarhiști de pe la noi, închinători la vițelul de aur, pretind că apa pe care
ei au descoperit-o e caldă când de fapt e rece. Adepți ai filosofiei bulgare
clasice, ei susțin că “în România republica a eșuat”. În realitate însă nici
vorbă ca numita să fi eșuat. Dimpotrivă, cum vedem mai ales în acești ani, ea
și-a împlinit în chip aproape desăvârșit menirea cu care Stalin ne-a impus-o:
să ne eșueze ca neam și țară.
*
Ofițerii
Armatei care în Decembrie 89 – până și împotriva legilor de atunci – și-au scos
unitățile împotriva manifestanților au fost înaintați la gradul de general.
Câteva exemple: Gheorghe Carp, Tiberiu Costache, Ionel Marin, Mircea Mureșan,
Eugen Bădălan, Paul Vasile. De asemenea, ofițeri precum Constantin Degeratu și
Constantin Zeca - implicați și ei în conceperea planurilor de reprimare ori în
acțiuni de descurajare și provocare a manifestanților. Iar Justiția îi ocolește
cu mare grijă și azi, lăsându-i să le tihnească niște pensii uriașe. Nu mai
spun că trei dintre împricinați (Carp, Degeratu și Bădălan) au deținut poziții
la vârful Sistemului, mai ales în anii domniei lui Emil Constantinescu. Cele
petrecute în Decembrie 89 au lăsat o pată de neșters în istoria Armatei române.
*
Să
rememorăm, în anul Centenarului Marii Uniri. Emil Rebreanu (Apostol Bologa, în
romanul fratelui Liviu), sublocotenent în Armata Austro-Ungară, este transferat
pe Frontul românesc în toamna lui 1916. El hotărăște să li se alăture
conaționalilor români, în loc să lupte împotriva lor. În noaptea de 10-11 mai
1917 încearcă să traverseze frontul, aducând cu el planurile trupelor
austro-ungare din zonă. Este prins și arestat. Judecat de Curtea marțială a
Brigăzii 16 Honvezi, este condamnat la moarte. Ca umilință suplimentară au
hotărât să-l spânzure. Înainte de a fi executat, noaptea, la lumina torțelor,
el l-a dat la o parte pe călău și în fața soldaților, mulți dintre ei români
aduși acolo ca avertisment, a strigat cu putere: „Trăiască România Mare!”
Dumnezeu să te odihnească, Emil! Trăiască România Mare! Dureros că în Decembrie
89 ofițerii Armatei române au uitat această lecție de patriotism și onoare
militară.
*
În
ultimii ani, chiar și în zilele acestea, au fost masacrați zeci de mii de
creștini în Nigeria, Irak, Siria etc. Fără să pese prea mult cuiva de asta. Nu
cumva e "politically incorrect" și așa ceva, domnilor occidentali?
*
"La
referendum poporul român a exprimat voința lui Dumnezeu" (Traian
Băsescu, președintele ne-demis al României, 27 mai 2007).
*
„Când nu
putem adormi din cauza grijilor și a epuizării de peste zi să ne rugăm astfel:
<Doamne Iisuse Hristoase, vindecă sufletul meu că am greșit Ție>”
(Sfântul Serafim de Sarov).
*
Tendința
abandonării peste Ocean a dogmatismului politically correct pare să ne arunce
în extrema cealaltă. Mă gândesc la comentariile recente de pe la noi, evident
răutăcioase, privind componența etnică a echipei franceze, noua campioană
mondială la fotbal. Desigur nu-i uit, în context, pe provocatorii de la Charlie
Hebdo, cu a lor mitocănie la adresa Simonei Halep și a românilor, însă sunt
sigur că nu e cazul să ne purtăm ca ei.
*
“20% din
români sunt homosexuali” (Traian Băsescu, viitor Președinte al României, 20
noiembrie 2004).
*
Abia
apucase Herr Präsident să ne atragă indignat atenția că se împotrivește
referendumului pentru revenirea la Monarhie, că admirabilul Cor regal a mers la
Palatul Cotroceni și a susținut un nou concert. Voind parcă să răspundă astfel
cu o ramură de măslin regal la bâta republicană. (Revista
Timișoara, 27 iulie 2018)