Dacă
tot s-au stins ecourile scandalului iscat de fostul Principe Nicolae la
reședința din Elveția a bunicului său, reiau aici parte din gândurile pe care
le-am notat, cronologic, în acele zile.
• Nicolae a continuat seria gesturilor ce
par să-l caracterizeze deja atât de specific. Pretextând cu grija pentru bunicul
său (căruia în ultimii ani i-a adus însă numai tristețe), el forțat intrarea în
casa Regelui și a agresat fizic trei persoane. La puțin timp după ce Regele,
grav bolnav în ultimele zile, fusese împărtășit. Iar aceasta în pofida faptului
că, așa cum a confirmat și mama sa, Regele îi adusese în mod repetat la
cunoștință că refuză să-l mai vadă – „nesuportând să regăsească figura tatălui
său în cea a nepotului”.
• Voci excesiv de precaute găsesc că e
cazul să circumstanțieze la nesfârșit. De pildă că Nicolae nu are vârsta și
experiența de viață necesare celei mai mature judecăți. Privitoare la ce, mă
rog frumos? La un comportament de scandalagiu? Asta a învățat el de la iluștrii
săi înaintași? Mai tănâr decât el, și nu un aventurier, Regele Mihai lua decizii
istorice pentru țară și lume.
• Cercetări sociologice repetate confirmă
convergent o creștere continuă a încrederii românilor în Casa regală. Casa
regală a devenit în mod real un model pentru o societate care are o nevoie
dramatică de așa ceva. Principesele Margareta și Principele Radu sunt primiți
peste tot, până și în orășele de provincie, de mii de oameni bucuroși să-i
întâlnească. Nu înțeleg, nu văd aceasta Nicolae și suporterii pe care el îi
mobilizează prin ceea ce face? Le văd dar nu cu ochi buni? E nedreaptă această
întrebare? Atunci cum altfel se poate explica ce se întâmplă?
• Lumea a trecut la monden, la timpul ei,
cumetria lui Băsescu cu așa zisul prinţ Paul Lambrino. Cei doi și cei ce
gravitează în jurul lor sunt oameni cu mulți bani, provenind din grave acte de
corupție – și, fapt ce de asemenea îi unește, sunt mânați de o ostilitate
demult și apăsat declarată față de Casa regală. Dar la monden a fost neatent
trecută și logodna lui Nicolae cu fosta prietenă a fiului lui Blaga, om de bază
al grupării Băsescu, având și el serioase probleme cu justiția.
• Să te decoreze pentru loialitate un Rege
ca al nostru iar tu să te pui apoi în fruntea celor care îi atacă oribil
Familia, ce om trebuie să mai fii, doamnă Marilena Rotaru?
• În anii în care eram colegi la Alianța
Civică, atunci când devenise public că Principesa Margareta urmează să se
căsătorească cu viitorul Principe Radu, cunoscutul director de atunci al
României libere trimitea insistent, mi-a mărturisit, în anturajul Regelui, „un
document extraordinar de important. Pe care-l am dintr-o sursă sigură, domnule,
un ofițer de Securitate. Și care dovedește că Radu a fost agentul lor.” Am
trăit câțiva ani cu suspiciunea pe care mi-o strecurase bine în suflet fostul
coleg. Ulterior, decizia Regelui de a-și da acordul pentru căsătorie
constituise și pentru mine un fapt lămuritor. Lucrurile mi-au fost definitiv
clare în momentul în care nu demult din arhivele Securității s-a aflat că
persoana din anturajul Regelui cu care “lucrase” colegul meu, Nicolette Franck,
fusese o agentă infiltrată a Securității.
• În vacarmul mediatic ce a urmat
scandalului de la Aubonne Casa regală, adresându-ni-se, a dovedit, cum altfel,
serenitate și majestate. E adevărat, deci, că vulturul nu prinde muște.
• Sunt sigur că în aceeași notă vom primi
și în continuare toate informațiile de care avem nevoie și toate veștile bune
pe care le așteptăm.
• Altă drăcie acum, Nicolae pretinde că
declarația publică prin care în urmă cu doi ani a acceptat retragerea titlului
i-a fost impusă. De cine? Nu ne spune. Probabil de dramul de bun simț pe care
atunci încă-l mai avea iar astăzi îi lipsește cu totul.
• Majoritatea parlamentară e pe cale să
acorde Casei regale statutul de utilitate publică. Să fie doar o întâmplare că
liderii ei, Dragnea și Tăriceanu, sunt din nou în vizorul DNA și Kövesi? –
dintotdeauna protectoarea nici măcar disimulată a lui Traian Băsescu și
guvernării lui. Și cea care în această poziție și-a permis lucruri inacceptabile
în relațiile cu serviciile secrete și justiția.
• Dacă agitații suporteri ai lui Nicolae
vor pierde partida, parcă-i și văd regrupându-se la Ploiești și vor alege mai degrabă să
moară de vii decât să se abolească Sfânta Constituțiune Republicană.
• Adversarii Casei regale pretind că nu e
uman și creștinește ca Regele să nu-și ierte nici la despărțire nepotul
aventurier. Ca om, Regele poate ierta (și sunt sigur că a și făcut-o), însă ca
rege nu. Și nu știu pe nimeni care să-i fi imputat vreodată că nu și-a iertat
tatăl pentru că “s-a lăsat nu o dată copleşit de slăbiciuni şi excese care au
adus mult rău propriei persoane, Familiei şi, mai ales, ţării.” (Revista Timișoara, 24 noiembrie 2017)
În loc de concluzii, articol publicat în anul 2017