Un altruism irepetabil

„America se afla azi în mâinile unui grup de extremisti. Abuzînd de pozitia pe care o ocupa în lume, extremistii ne-au slabit, nu ne-au întarit natiunea. Sensibilitatea mea fata de excesele administratiei americane poate fi pusa în mare parte pe seama biografiei mele. Am crescut ca evreu în Ungaria, în timpul celui de-al doilea razboi mondial. Am îndurat atât ocupatia germana, cât si pe cea sovietica. Astazi, când îl aud pe presedintele Bush spunînd ca „fie sunteti cu noi, fie sunteti cu teroristii” aud sirenele de alarma. Sunt mâhnit ca publicul nu e la fel de îngrijorat ca mine. Nu aceasta este America pe care mi-am ales-o eu ca patrie”. Citisem mai demult aceste gânduri ale lui George Soros si, desi ma impresionasera, uitasem de ele. Mi le-am reamintit, zilele trecute, ascultîndu-l pe George Soros vorbind despre ceea ce el crede ca ar trebui facut pentru ca tot mai multi oameni sa aiba sansa de a trai în libertate.

Aflasem cu mai multe luni în urma ca în ultimii sapte ani George Soros a cheltuit cu ideile sale o suma uriasa – 3,8 miliarde de dolari. Iar acum îl ascultam si ma întrebam câte guverne se pot lauda cu investitia pe care George Soros a facut-o în beneficiul democratiei, libertatii si societatii deschise? Si cine altcineva decât el e mai îndreptatit sa fie trist ca oamenii nu sunt si ei îngrijorati atunci când politicienii desconsidera valorile democratiei, libertatii si societatii deschise?

Despre razboiul din Irak, despre cauzele si consecintele lui s-a scris extraordinar de mult si în România. Multe lucruri inteligente si de bun simt, dar parca si mai multe banalitati sau stupiditati ipocrite, izvorâte cel mai adesea dintr-un proamericanism provincial - patetic si snob deopotriva. De argumentele lui George Soros nu a parut mai nimeni interesat. În ultima sa carte, „Suprematia americana: un balon de sapun”, Soros explica de ce s-a opus „atât de virulent invadarii Irakului”. Argumentele lui sunt un loc geometric perfect al iubirii fata de America, al credintei aproape mistice în libertate si democratie si al suferintei pentru semenii sai de pretutindeni, victime ale cinismului, iresponsabilitatii sau cruzimii oamenilor politici.

Astazi ne apare tot mai limpede ca unilateralismul administratiei Bush în decizia de invadare a Irakului a fost o greseala cu consecinte grave. N-ar fi fost prea greu sa se prevada din capul locului lucrul acesta. Si totusi, în ce ne priveste, nu ma mir deloc ca înainte sa-i trimita pe soldatii români în Irak Ion Iliescu si politicienii de la Bucuresti nu au fost interesati de ceea ce crede un om precum George Soros. De ce nu ma mir? Nu ma mir pentru ca stiu bine „gratitudinea” cu care Ion Iliescu, Vadim Tudor sau Nastase (dar si un Basescu sau Stolojan) l-au tratat pe discipolul lui Karl Popper în toti anii în care acesta a dus în România nu doar idei atât de valoroase dar si foarte multi bani, cam 120 de milioane de dolari, investiti în reconstructia democratica a tarii lor.

Am observat de-a lungul anilor ca „testul Soros” e infailibil. Asa cum dintii stricati dor la apa rece, tot asa si pe oamenii politici nedemocrati îi supara George Soros si ideile sale. Nu e deloc întâmplator ca, la noi, Ion Iliescu, Vadim Tudor & Co au vazut si vad în continuare în George Soros si ideile lui o amenintare. Nu e deloc întâmplator ca sustinatorii presedintelui ucrainean Leonid Kucima l-au agresat de curând pe George Soros. Nu e întâmplator ca fundatiile Soros au fost interzise în Iugoslavia sfârsitului de epoca Milosevici ori în Belarusul lui Lukasenko. Si, oricât de ciudat ar putea sa ni se para în context, nu e întâmplator ca actualul presedinte american si echipa lui nu au nici ei sentimente dintre cele mai bune pentru George Soros si ideile sale.

L-am vazut pe George Soros stînd de vorba cu cei mai noi membri ai board-urilor unora dintre fundatiile lui, în jur de 100 de oameni din 21 de tari din Europa Centrala si de Est, din fosta Uniune Sovietica si Asia. M-a impresionat seninatatea chipului sau, izvorînd cel mai probabil din constiinta binelui pe care l-a facut în cele doua decenii dedicate valorilor democratiei si libertatii. Eforturile pe care el le-a pus în slujba interesului general sunt, însa, departe de a-i fi recunoscute. Iar lucrul acesta, daca suntem onesti, îl vedem nu doar în cazul politicienilor, ci si al oamenilor de rând. Probabil ca pâna la urma asta e în firea noastra, a oamenilor, sa-i privim cu suspiciune sau frustrare pe cei care dau - uneori, iata, atât de mult - fara sa ceara nimic în schimb. Si totusi, ascultîndu-l pe George Soros si citindu-i cartile parca nimic nu te impresioneaza mai tare decât seninatatea lui si generozitatea atât de modesta a gândurilor si faptelor sale. (Cotidianul, 26 iunie 2004 si New York Magazin)

(Notă ulterioară – mai 2022: Odată cu ascensiunea lui Traian Băsescu la vârful politicii din țară, unele dintre organizațiile neguvernamentale cu finanțări provenind și de la George Soros (cred că marea majoritate a acestor organizații, prin liderii lor) s-au implicat, mai mult sau mai puțin vizibil, în susținerea viitorului președinte. În perioada 1993-2004 am lucrat în cadrul a trei astfel de organizații: Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România-Comitetul Helsinki (APADOR-CH, 1993-2004), Fundaţia Institutul pentru Politici Publice (IPP, aprilie-octombrie 2004). Nu am beneficiat de burse Soros, nu am făcut parte din board-urile celor două organizații. Am activat pentru respectarea condițiilor prevăzute prin legi și tratate internaționale pentru persoanele private de libertate, pentru integritatea administrației publice, pentru dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil, pentru libertatea de exprimare, pentru drepturile copiilor persoanelor cu dizabilități, instituționalizate (copii și adulți) etc, domenii în care finanțarea asigurată (doar parțial) de George Soros a fost în mod categoric salutară. În 2004 am plecat de la ambele ONG-uri în principal din cauza politizării în sensul arătat a consiliilor lor de conducere. În 2020 am plecat și de la Fundația Centrul de Resurse Juridice (CRJ) dată fiind viziunea mea tot mai diferită de cea a directorului executiv, în principal asupra chestiunilor circumscrise unei „corectitudini politice” cu totul excesive, precum și din cauza finanțării organizației de către miliardarul George Soros implicat tot mai activ în susținerea stângii radicale ateiste.

Cu privire la cele de mai sus se pot găsi informații în plus, între altele, în articolele de presă pe care le-am publicat, care pot fi găsite în secțiunea Publicistică a site-ului, dar și, pentru o identificare mai facilă, în documentul Precizări privind activitatea în cadrul unor ONG-uri susținute financiar (inclusiv) de George Soros – secțiunea Documente/ Alte documente ale site-ului.)

Un altruism irepetabil, articol publicat în anul 2004