De mai bine de-o luna de zile se afla în procedurile de adoptare doua proiecte de lege fundamentale pentru functionarea Justitiei – Legea de organizare judecatoreasca si Statutul magistratilor. Faptul că presa si cei în mod obisnuit interesati de "reforma Justitiei" nu au gasit de cuviinta sa-si spuna public parerea despre doua viitoare legi atât de importante mi se pare putin cam neclar.
Cert este că initiativele Ministerului Justitiei meritau toata atentia. Proiectul Statutului magistratilor, la care mi-am propus sa ma refer, are în vedere un numar de reglementari care, devenite "litera de lege", ar putea sa faca mai eficace mecanismele prin care functioneaza azi la noi "cea de-a treia putere în stat". Un exemplu este preconizata solutie a numirii de catre Consiliul Superior al Magistraturii, si nu ca pâna acum de catre presedintele României, a judecatorilor la viitoare Înalta Curte de Casatie si Justitie (actuala Curte Suprema de Justitie). Din cele vazute pâna astazi ne e aproape clar deja că, numiti fiind de presedinte (un om politic înainte de orice), unii dintre magistratii Curtii Supreme de Justitie au fost mai atenti decât era cazul la optiunile pur politice ale celor care i-au numit (a se vedea între mai multe altele solutiile fundamental diferite în "dosarul caselor nationalizate" din timpul administratiilor Iliescu si Constantinescu). Pentru ca asteptarile legate de aceasta schimbare sa se justifice o data în plus ar mai ramâne ca procedurile de desemnare a membrilor CSM sa revina la ceea ce era stabilit initial prin Legea de organizare judecatoreasca, înainte de modificarile operate de actualul Guvern, modificari despre care am scris la timpul respectiv.
Unul din cele câteva lucruri pe care nu as ezita deloc sa le critic la initiativa Ministerului Justitiei este sistemul de privilegii propus pentru corpul magistratilor.
În general este stiut că sunt deja câteva "corpuri profesionale" care si-au adjudecat avantaje importante, în special de ordin "patrimonial", în comparatie cu "muritorii de rând". Ma refer, de exemplu, la personalul armatei, serviciilor de informatii (prin Statutul cadrelor militare) si la politisti (Statutul politistului). Încadrarea activitatii în conditii deosebite sau speciale de munca, asistenta medicala si medicamente gratuite pentru ei si familiile lor, tratament medical în strainatate, facilitati pentru construirea sau cumpararea de locuinte, reduceri sau scutiri de impozit pe venit, echipament, hrana, locuinte de serviciu gratuite sunt exemple care ar putea continua mult. Iar toate acestea în conditiile unui sistem de salarizare destul de auster la nivelul "sectorului bugetar".
De un sistem salarial înca si mai generos se bucura magistratii. În timpul primei sale guvernari PDSR a votat Legea nr 50/1996 pe care oricine o parcurge întelege bine ce spun. Abia ajunsa la putere, actuala Opozitie s-a simtit datoare si ea sa fie atenta cu magistratii (Ordonanta 9/1997 pur si simplu îi copleseste pe judecatori si procurori). Pentru ca astazi sa fie din nou rândul PDSR sa pluseze în "grija fata de magistrati". Câteva exemple din proiectul MJ: magistratii beneficiaza de asigurare pentru "risc profesional" din fondurile bugetare ale Ministerului Justitiei (Ministerului Public); de sprijin pentru "achizitionarea de bunuri"; de diplome si distinctii aducînd majorari semnificative la pensii; de 12 calatorii anual cu tarife reduse la 50% la transportul intern aerian, auto, naval sau pe calea ferata clasa I; cei cu o vechime continua în ultimii 20 de ani în magistratura primesc o indemnizatie egala cu 7 indemnizatii de încadrare brute lunare; magistratii cu o vechime de cel putin 25 de ani în magistratura beneficiaza de o pensie în cuantum de 80% din venitul brut din ultima luna de activitate (ceea ce în comparatie cu sistemul "punctajului multianul" stabilit pentru "restul lumii" este, oricum am vrea s-o luam, o exagerare). Toate acestea se aduga, repet, unui sistem propriu de salarizare deja foarte generos, atât la nivelul "salariului de baza", cât si al unui întreg "complex" de sporuri: indemnizatii de sedinta, spor pentru stabilitatea în magistratura; spor pentru titluri stiintifice; spor pentru risc si suprasolicitare neuropsihica - ultimul în cuantum de, atentie, 50% din salariul de baza etc.
Sunt ultimul care sa creada ca statutul social al magistratilor nu merita toata atentia. Dar sa le asiguri acestora un standard de viata decent si conditii adecvate "ergonomic" e una, si alta e sa-i transformi într-un corp socialmente privilegiat. Mai ales că magistratii însisi nu au pledat vreodata propria lor cauza într-un asemenea sens. Din cauza asta nici nu mi se pare cu totul deplasata întrebarea daca prin felul în care îi trateaza pe magistrati - dar, cum spun, si pe militari, pe politisti, pe ofiterii serviciilor de informatii - oamenii politici nu spun cumva mai mult decât ar vrea despre institutiile lor preferate si chiar despre propriile lor interese în legatura cu ele. În orice caz, daca cineva va vrea sa compare Statutele categoriilor amintite aici cu, de pilda, cel al personalului didactic s-ar putea sa aiba câteva revelatii nu tocmai confortabile.
Doua principii constitutionale importante stabilesc că "nimeni nu este mai presus de lege" si că cetatenii sunt deplin egali în drepturi, în fata legii si autoritatilor, "fara privilegii si fara discriminari". În cazul magistratilor, ignorarea acestor principii echivaleaza cu a-i pune sub semnul întrebarii tocmai pe cei chemati primii sa vegheze la respectarea Constitutiei si a legilor. (Cotidianul, 23 august 2003 si New York Magazin)
Un proiect discutabil, articol publicat in anul 2003