Valerian Stan
Nota bene
Secțiunea de Documente/ Alte documente se află în curs de actualizare prin adăugarea altor circa 50 de cauze soluționate definitiv sau în curs de soluționare (constând în acțiuni judiciare pe care le-am deschis începând cu anul 2002 cu scopul de a-mi apăra drepturi legale vătămate de autorităţi publice, dar şi de a testa inclusiv în acest mod respectarea în România a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de acces la justiţie). 

Eterna Securitate (I)

Dupa simulacrul de la alegerile din 2000, când de toate ororile comise de Securitate timp de 50 de ani au fost gasiti vinovati câtiva liberali si taranisti (Alexandru Paleologu, Ionescu-Quintus, Vasile Vetisanu), CNSAS a încetat practic sa mai functioneze. Si nu întâmplator, pentru ca, potrivit Legii dosarelor, urma ceea ce era mai important, publicarea în Monitorul Oficial a numelor ofiterilor Securitatii implicati în actiuni de politie politica. De la intrarea în vigoare a Legii au trecut doi ani si jumatate iar CNSAS nu a facut public nici macar un singur nume din zecile de mii ale agentilor politiei politice comuniste.

Faptul cel mai grav este ca CNSAS nu mai functioneaza, cum spun, de mai mult de doi ani si ca sansele ca lucrurile sa se schimbe sunt practic nule.

Despre cauzele din care s-a ajuns aici s-a mai vorbit. Personal cred ca înainte de orice este vorba de interesul majoritatii oamenilor politici ca adevarul despre Securitate si ororile ei sa fie tinut în continuare sub lacate si sigilii. Explicatii gasim apoi în modul în care a fost constituit si functioneaza Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Cum stim, componenta CNSAS a fost rezultatul votului din Parlament, astazi fiindu-ne clar că partidele au fost cât se poate de atente la cei pe care i-au propus si votat.

Activitatea Colegiului CNSAS a fost sabotata deseori chiar de membrii acestuia, de cei mai multi dintre ei. Unii au facut-o aproape fatis, ca în cazul reprezentantilor partidelor ostile pe fata deconspirarii Securitatii, altii mai criptic si mai sofisticat. De altfel, că se va ajunge în situatia de azi era destul de previzibil înca din capul locului, de vreme ce CNSAS a fost organizat exclusiv pe baza algoritmului politic. Întelegerea dintre partide a functionat atât de bine încât nimeni nu a avut de obiectat nimic nici chiar atunci când PD a încalcat flagrant legea, trimitînd în Colegiu doi oameni care fusesera membri de partid; si ca totul sa se explice pâna la capat, la putin dupa intrarea în Colegiu cei doi [Plesu si Dinescu] ne-au anuntat senini ca dosarele lor de Securitate nu mai sunt de gasit. În opinia mea, deci, raspunderea principala pentru esecul CNSAS revine membrilor Colegiului. H.R. Patapievici – caruia alaturi de Claudiu Secasiu mi se pare ca i s-ar putea aduce cele mai putine reprosuri individuale – a vorbit recent public despre nemultumirea sa fata de prestatia proprie si activitatea CNSAS.

Esecul acestei institutii se explica însa si prin obstructiile sistematice ale SRI, însemnînd mai ales refuzul de a preda CNSAS arhivele care faceau obiectul Legii dosarelor. Dar în chestiunea aceasta o culpa cel putin egala revine si Colegiului, care ar fi trebuit sa actioneze SRI în Justitie pentru refuzul sau contrar legii. Într-o discutie pe care am avut-o acum mai bine de un an, d-l Patapievici vedea în aceasta cale aproape o extravaganta, pentru ca zilele din urma sa declare unui ziarist: "Ar fi trebuit sa dam în judecata SRI că nu ne livreaza la cheie, pe loc, arhivele Securitatii".

Probleme sunt, desigur, si cu textul Legii. Una din ele, foarte importanta si careia mi se pare ca nu i-au fost aduse nici pe departe obiectiile pe care le merita, este că CNSAS i s-a interzis accesul la asa zisele dosare "care privesc siguranta nationala". Desi rezonabila în aparenta, Legea a facut astfel imposibil accesul la informatiile privindu-i pe agentii si colaboratorii politiei politice comuniste care activeaza si în prezent în serviciile secrete. Or sunt suficiente indicii că asemenea oameni prefera sa fie si astazi "activi" numai pentru a evita sa se afle despre colaborarea lor cu politia politica comunista.

În sfârsit, CNSAS a fost sabotat inclusiv de institutii care prin Lege aveau obligatia sa-i asigure conditii pentru o functionare normala. Aici asa aminti doar faptul ca desi au trecut doi ani si jumatatede de când trebuia sa repartizeze Consiliului un sediu, Primaria Capitalei n-a facut nici astazi lucrul acesta. Legat de asta, mi se pare interesant felul în care si în acest caz s-a reusit sa se induca perceptia ca responsabilitatea pentru nesocotirea grava a legii apartine oricui altcuiva decât liderului PD, primarul general al Capitalei, Traian Basescu (suspectat de altfel, îndelung, de relatii cu Securitatea). (Cotidianul, 10 mai 2003 si New York Magazin)


Eterna Securitate (I), articol publicat in anul 2003