Când în urma cu doua saptamâni am scris despre recent înfiintata Actiune Populara, am pus între ghilimele orientarea doctrinara, de dreapta, cu care fondatorii Actiunii s-au recomandat publicului. Am procedat astfel pentru că eu continuu sa cred ca la noi distinctiile doctrinare sunt orice altceva numai o necesitate impusa de realitatea politica nu. Iar asta, în pofida celor treisprezece ani de "democratie pluralista" (ghilimelele mi se par obligatorii si aici) trecuti de la prabusirea dictaturii comuniste.
Cum stim, initiatorii Actiunii Populare sunt aproape toti membri ai PNL, PNTCD sau consilieri si apropiati ai fostului presedinte Constantinescu. În cazul cel mai bun, în care numele lor ne mai spun câte ceva, întreb, prin ce s-au dovedit "de dreapta" domni ca Octavian Bot, Traian Decebal Remes, Vlad Rosca, Dorin Marian, Mugur Ciuvica, Mihai Gheorghiu sau George Serban? La câta valoare au la noi cuvintele si criteriile, nu-i exclus ca autodefinirea doctrinara a noii grupari politice sa fi vrut sa sugereze că aceasta ar constitui alternativa – "de dreapta" - la debordantul PSD, considerat "de stânga". În oricare dintre cazuri, problema ramâne aceeasi, la noi distinctiile doctrinare sunt în continuare complet inoperante. Iar lucrul acesta este de departe mai evident la nivelul partidelor decât la nivel individual.
Nu cred sa fie multi cei care sa nu accepte că PNL este partidul perceput în cea mai mare masura ca fiind "de dreapta" iar PSD/PDSR "de stânga". Referindu-ne numai la aceste doua partide, onoreaza ele orientarea doctrinara pe care si-o aroga? În planul politicilor economice, este bine stiut ca doctrinele "de dreapta" sunt sinonime cu rolul minim al statului în economie. Ca sa vorbesc numai de anii în care au fost la guvernare, a fost politica liberalilor nostri consecventa acestui principiu? Nici vorba. Si iata un exemplu. Mandatul la conducerea Ministerului Industriilor al vicepresedintelui liberal Calin Popescu Tariceanu a fost un esec rasunator. Restructurarea si privatizarea industriei de stat – care ar fi putut sa "minimizeze" cel mai bine "rolul statului în economie" – au fost ratate daca nu programatic atunci în orice caz din incapacitatea de a opera una din reformele liberale cele mai stringente. Esecul liberal (în cadrul guvernarii, "de dreapta", a CDR), avea sa duca în cele din urma la preluarea acestui departament - în care, repet, s-ar fi impus mai mult ca oriunde altundeva solutii liberale – de partidul "social democrat" al coalitiei, PD.
Lipsa reformelor "liberale" în sectorul economic si al "redistributiei venitului national" (si o situatie la marginea colapsului decurgînd din ele) obligă actuala guvernare PSD la politici pe care analistii le vad mai mult "de dreapta" decât "de stânga".
Ultimii ani au consemnat o anumita "inversare de roluri" si în ce priveste "libertatile fundamentale". Anii guvernarii CDR, în care liberalii au detinut portofoliul important al Justitiei, nu au adus, de exemplu, atât de mult asteptata reforma a legislatiei penale. Libertatea presei a ramas sub aproape aceleasi amenintari existente în Codul penal mostenit de la Ceausescu, pentru ca în acest ultim mandat PSD sa abroge unul din cele mai retrograde si mai antiliberale norme penale în materie, "ofensa adusa autoritatii", si sa amendeze (chiar daca înca nesatisfacator) articolele privind "insulta" si "calomnia". Relatiile sexuale între persoanele de acelasi sex au fost dezincriminate penal de PSD-ul "antireformist" dupa patru ani de guvernare cederisto–liberala. Exact acelasi lucru s-a întâmplat si în cazul mult asteptatei demilitarizari a Politiei. În materie penitenciara, ministrul liberal al Justitiei, "de dreapta", d-l Stoica, a legiferat masuri nu doar categoric antiliberale dar si anticonstitutionale si împotriva standardelor internationale (folosirea lanturilor împotriva detinutilor, restrictionari nepermise ale libertatii religioase si ale dreptului la corespondenta, violarea secretului acesteia, un regim disciplinar excesiv etc), în timp ce actualul ministru al Justitiei, "de stânga", a suplimentat de curând câteva din drepturile cele mai importante ale detinutilor (însa fara sa revada, cel putin pâna acum, nici una din masurile inacceptabile introduse de predecesorul liberal).
În partea cealalta, ca sa ma opresc aici, unui partid "de stânga" cum se pretinde PSD/PDSR îi revine celui dintâi vocatia evitarii si solutionarii inechitatilor sociale. În cei treisprezece ani de dupa revolutie, a raspuns vreun partid acestei vocatii? Mi se pare că raspunsul îl gasim înainte de orice în discrepanta uriasa dintre saracia în care a ajuns sa traiasca cea mai mare parte a populatiei si opulenta unei caste corupte si privilegiate mai ales de partidul d-lor Iliescu si Nastase. (Cotidianul, 1 februarie 2003 si Lumea libera)
Care doctrine?, articol publicat in anul 2003