Indiscutabil, PSD domina astazi institutiile politice si statale în maniera în care numai FSN a mai facut-o în primii doi ani de dupa revolutie. Cum s-a ajuns aici, este sau nu este acest dezechilibru un risc, PSD va avea mai mult de câstigat sau de pierdut din situatia în care se afla acum - iata câteva teme care ar merita tot atâtea editoriale. Aici, însa, mi-as pune doar aceasta chestiune, daca sunt sanse ca proiectul recent, autointitulat "Actiunea Populara", sa contribuie cât de cât la reechilibrarea vietii noastre politice.
Desi pâna la urma s-ar putea sa conteze prea putin, initiativa a fost primita cu o ostilitate practic generala. Ma refer mai ales la presa si la comentatorii politici. Personal, am destule motive sa nu ma numar printre sustinatorii d-lui Constantinescu. Si totusi, antipatia cu care este tratat fostul presedinte mi se pare uneori excesiva si nedreapta. Este foarte adevarat că, mai cu seama dupa ce a parasit Controcenii, Constantinescu a avut o relatie mizerabila cu presa, care i se datoreaza aproape în întregime. Cine-i citeste atât de controversatele volume de memorii, aproape ca nu mai are nevoie de alte explicatii. "Sunteti groparii României. Nu sunteti în stare sa sustineti pe nimeni. Nu sunteti în stare sa sustineti nimic pâna la capat. În redactie asta vi se cere, sa ma atacati, iar faptul ca nu va dau motive va înnebuneste. Nu vă ajunge sa fiti a patra putere, ati vrea sa fiti unica putere". Am reprodus aici câteva din cuvintele cu care d-l Constantinescu se adreseaza criticilor sai, ziaristilor si responsabililor presei din tara al carei presedinte a fost. În aceleasi memorii el reia, chiar daca "circumstantiind", acuzele pe care Adrian Severin le-a adus "unora" dintre conducatorii ziarelor importante, ca ar fi "agenti straini". Fostul presedinte face lucrul acesta desi, ne amintim, pentru cele întâmplate i-a impus lui Severin, în urma cu cinci ani, sa demisioneze din postul de ministru de Externe, motivînd, asa cum d-l Severin însusi a facut public nu demult, ca "nu sunt probe" care sa sustina respectivele acuzatii. În relatiile cu presa si cu cei care l-au impus în viata politica, Emil Constantinescu a facut, într-adevar, greseli impardonabile. Că la mijloc a fost vorba mai mult despre limitele sale umane si politice sau despre erorile sfatuitorilor sai (ori poate chiar despre reaua intentie a unora dintre ei) conteaza prea putin. Si totusi, repet, ceva mi se pare injust si excesiv în ostilitatea fata de fostul presedinte.
Daca Emil Constantinescu va ramâne în continuare asociat, la vârf, Actiunii Populare, atunci initiativa va avea un handicap deloc de neglijat, inclusiv din cauza unei simpatii mai mult decât modeste a fostului presedinte în rândul alegatorilor. Chiar daca e nedrept, pare sa fie o realitate că în momentul de fata modul cel mai sigur de a compromite o idee sau un proiect politic e sa le asociezi numelui d-lui Constantinescu. Prin urmare, solutia pare sa fie solidaritatea în jurul unui proiect profesionist promovat de personalitati credibile si cât mai putin implicate pâna acum în politica, asa cum sunt Smaranda Enache, Andrei Dimitriu, Neagu Djuvara, Mihai Sora, activi deja, se pare, în organizarea Actiunii Populare.
Esentiala pentru reusita noului proiect mi se pare capacitatea initiatorilor lui de a propune solutii concrete la destulele probleme cu care se confrunta în acest moment mai ales institutiile politice si ale statului. Prezent la lansarea Actiunii Populare, într-o calitate care publicului nu i-a fost prea clara, presedintele Asociatiei Pro Democratia, Cristian Pârvulescu, a facut cunoscut că scopul Actiunii este acela de "a determina organizarea unei formatiuni pentru unitatea Opozitiei parlamentare si extraparlamentare". Nu-i, oare, prea putin? Chiar sa-i fie suficienta Opozitiei unitatea pentru a se constitui, asa cum s-a anuntat, "într-o alternativa la PSD"? Ma îndoiesc foarte tare.
Daca "Opozitia unita", una si aceeasi de fapt cu fosta guvernare, nu va propune solutii precise si strategii puse din timp la punct, alternative la politicile tot mai schizoide ale PSD, cercul vicios în care politica româneasca se învârte în anii din urma nu va fi nici de data aceasta spart.
În sfârsit, obiectivul "unionist" asumat de fondatorii Actiunii Populare ar putea fi compromis daca mijloacele destinate atingerii lui vor fi deficitare. Oamenii si planificarea sunt importante în egala masura. În privinta primului aspect, tactica – deja asumata, se pare - a racolarii de oameni de la partidele ce ar urma sa fie "unificate" (PNTCD si PNL, mai ales) nu poate fi altceva decât un fel de a-ti fura singur caciula si de a produce mai multa dezbinare decât unire. (Cotidianul, 18 ianuarie 2003 si Lumea libera)
Semne dinspre "dreapta", articol publicat in anul 2003