În asteptarea unei confirmari

În toiul verii, în plina vacanta politica, Vasile Lupu si partidul sau se dovedesc cât se poate de activi. Mai multe întâlniri cu ziaristii, câteva runde de discutii cu lideri sindicali si pregatiri intense pentru un miting anuntat pentru mijlocul lunii viitoare (reabilitarea proprietatii, coruptia si proliferarea saraciei vor constitui principalele teme). Prin această prezenta, destul de vizibila, d-l Lupu si colegii sai par sa vrea si sa ne oblige la o retrospectiva a celor opt luni trecute de la primul congres al partidului lor – Partidul Popular Crestin.

Desi destul de putin generoasa cu noul partid, presa a scris în mai multe rânduri despre organizarea filialelor judetene ale partidului. Vasile Lupu, mai ales el, a fost primit cu simpatie mai peste tot în tara. Un numar de pozitii publice apartinînd conducerii PPC au fost si ele notate în presa - în favoarea restituirii proprietatilor funciare, criticînd proiecte ale PSD împotriva libertatii presei, atragînd atentia asupra restantelor în procesul de aderare la NATO si altele. Un fapt mai putin stiut, dar avînd o semnificatie aparte, partidul condus de Vasile Lupu a reusit, singurul dupa revolutie, sa obtina încrederea organizatiilor de proprietari - Asociatia Proprietarilor, în tara, si Comitetul pentru Proprietate Privata, functionînd în Statele Unite. Hotarînd sa sustina PPC, proprietarii au avut în vedere mai ales că Vasile Lupu a reusit sa faca singur mai mult decât PNT si PNL la un loc, partide presupuse a servi ele, primele, cauza atât de importanta a proprietatii. A contat de asemenea, stiu, că liderii partidului lui Vasile Lupu sunt practic singurii care nu s-au "împroprietarit" cu bunuri confiscate de regimul comunist (asa cum se întâmpla cu multi dintre conducatorii celorlalte partide importante, de la PDSR si PRM la liberali si taranisti.

Este, desigur, prea devreme ca sa se poata anticipa evolutia viitoare a acestui partid. Si totusi, despre un numar de premise promitatoare se poate vorbi. Destule dintre ele sunt legate de liderul partidului. Consecventa si tenacitatea cu care s-a dedicat restituirii padurilor si terenurilor agricole l-au consacrat pe Vasile Lupu ca pe un om politic eficace. Sigur ca da, sa conduci un partid la victorie e nevoie de mai mult. Viitorul apropiat - pâna la alegeri mai sunt doi ani - ne va arata daca Vasile Lupu are sau nu si calitatile cerute unui lider politic.

Imaginea politicianului integru, al carui nume nu a fost amestecat în nici unul din nesfârsitele scandaluri de dupa revolutie, este si ea un avantaj pe care partidul îl datoreaza liderului sau. Vasile Lupu este unul din mult prea putinii oameni politici care, din punctul acesta de vedere, s-a dovedit practic inatacabil. La începutul anului, Silviu Brucan a fost condamnat penal, definitiv, pentru abjectiile ranchiunoase pe care le-a raspândit la Pro Tv pe seama omului politic. (Caracterul omului, se spune, e destinul sau. Mi se pare de-a dreptul impresionant cât de mult poate sa se verifice lucrul acesta în cazul lui Silviu Brucan...)

Intrarea în arena a PPC are loc într-o perioada de insatisfactie maxima a populatiei. Doua cifre, care par destul de credibile, din sondajele de opinie cele mai recente. Prima, procentul celor nemultumiti de "felul în care traiesc" (si aproape implicit de prestatia celor aflati pâna acum la guvernare) este de circa 75%. A doua, 50% dintre alegatori nu au o optiune electorala sau nu ar merge la vot. Pentru un partid nou, condus de oameni politici care nu au avut responsabilitati guvernamentale, cele doua cifre - citite atent, desigur - sunt fundamentale. Mai precis, ele trebuie avute primele în vedere în strategia partidului. O strategie care, în conditiile date, poate sa fie câstigatoare mai ales daca rezolva adecvat, înainte de orice, chestiunea identitatii proprii a partidului. Un segment atât de mare al alegatorilor nemultumiti si nehotarâti va fi o imensa sansa ratata daca Vasile Lupu si colaboratorii sai nu vor da atentia care se cuvine definirii si consolidarii propriei identitati; o identitate care sa se impuna ca o alternativa cât se poate mai distincta la ceea ce a fost pâna acum.

Din punctul acesta de vedere, însa, nu sunt foarte sigur ca intentiile actuale ale conducerii PPC sunt cele mai potrivite. Atunci când se prezinta, cu sanse bune de a fi astfel perceput, ca un partid propunînd "un alt fel de a face politica", PPC risca sa-si compromita esential sansele daca ar negocia în ascuns aliante cu partide si politicieni cu o credibilitate erodata grav. Ar fi o inconsecventa mai mult decât riscanta, ca sa ma refer numai la asta, ca în timp ce îti asumi combaterea coruptiei ca pe un obiectiv prioritar, sa te rezumi sa aplauzi nu stiu ce fost ministru profund corupt dar devenit peste noapte un cruciat al gravului flagel sau sa pregatesti protocoale electorale cu politicieni finantati de Sorin Ovidiu Vântu. În sfârsit, la acest capitol mi se pare că Vasile Lupu are de tratat cu maxima atentie inclusiv unele vulnerabilitati din chiar preajma sa (ma gândesc chiar si la unii dintre cei mai apropiati colaboratori ai sai). (Cotidianul, 24 august 2002 si Lumea libera)

În asteptarea unei confirmari, articol publicat in anul 2002