Valerian Stan
Nota bene
Secțiunea de Documente/ Alte documente se află în curs de actualizare prin adăugarea altor circa 50 de cauze soluționate definitiv sau în curs de soluționare (constând în acțiuni judiciare pe care le-am deschis începând cu anul 2002 cu scopul de a-mi apăra drepturi legale vătămate de autorităţi publice, dar şi de a testa inclusiv în acest mod respectarea în România a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de acces la justiţie). 

Absurdul ca politica

Cu ocazia unor investigatii din urma cu mai mult timp, am gasit că în anii în care era ministru al Apararii, în guvernele taraniste, d-l Babiuc s-a folosit de pozitia înalta pe care o avea si, printr-o hotarâre de Guvern, a trecut în proprietatea uneia din multele sale societati comerciale un imobil din proprietatea statului, administrata de Regia Protocolului de Stat. Pretul a fost derizoriu iar hotarârea de Guvern perfect ilegala, transferul proprietatii cladirii facîndu-se fara organizarea unei licitatii publice. Cucerit, probabil, de formula de succes a fostului ministru, d-l Nastase a folosit-o si el imediat ce a ajuns prim ministru; a facut-o în folosul Asociatiei Vânatorilor si Pescarilor din România, al carei presedinte este de mai multi ani. La putin timp dupa ce Legea liberului acces la informatiile publice a intrat în vigoare mi-am zis sa ma folosesc si eu de dreptul cetatenesc pe care tocmai îl dobândisem si sa înteleg mai bine cum de e posibil ca demnitarii nostri sa se poarte atât de abuziv. Prin urmare, am cerut Regiei Protocolului de Stat, deplin legal, sa-mi puna la dispozitie o fotocopie de pe contractele de vânzare–cumparare a celor doua imobile. Ce am obtinut? Copia ceruta de pe actele încheiate cu firma d-lui Babiuc (fostul ministru e acum un parlamentar anonim în bancile unei opozitii somnoroase) si un refuz categoric în cel de-al doilea caz. Refuzul la care ma refer – complet abuziv, desigur – tine în modul cel mai clar de faptul că seful suprem al Regiei de Protocol, si al mai toate câte misca azi în tara, este d-l prim ministru Nastase (sef, cum spun, si al Asociatiei Vânatorilor si Pescarilor). Cu alte cuvinte, este clar că pentru o institutie precum Regia de Protocol importante sunt nu legea si celelalte reguli ale statului de drept, ci interesele si imaginea conducatorilor politici.

Dar din grija pentru propria imagine si, evident, cu gândul la alegerile urmatoare, conducatorii nostri politizeaza nu numai institutiile. Cu ocazia recentelor sarbatori de Paste, câtiva lideri ai PDSR au dat un spectacol fascinant. Ei au iesit prin piete si la televizor spunînd oamenilor ca daca nici anul asta nu vor avea ce le trebuie de sarbatori – mai mult poate ca niciodata – de vina sunt producatorii si preturile lor foarte mari. Carnea de miel, ouale si celelalte sunt inaccesibile oamenilor din cauza producatorilor hulpavi, dornici de îmbogatire, si nu pentru ca de doisprezece ani politicienii se joaca de-a reformele. Că printre apostolii populismului PDSR-ist l-am zarit si pe primarul Vanghelie, un troglodit haios, nu m-a mirat deloc. M-a mirat în schimb sa aflu că d-l Nastase însusi a anuntat ca "ia în considerare" înfiintarea unui "Inspectorat de stat pentru controlul cresterii preturilor".

De tentatia politizarii rosturilor proprii nu scapa, observ, nici chiar presa si "societatea civila". Asupra acestui din urma caz sper sa ma pot opri saptamâna viitoare. Pâna atunci, însa, tocmai pentru că un asemenea prilej se iveste atât de rar, ma grabesc sa notez atitudinea noua a Aliantei Civice, pe cât de neasteptata pe atât de spectaculoasa si demna de notat, fata de Paul Goma. Cu ocazia unei dezbateri despre "rezistenta anticeausista", liderul AC, Ana Blandiana, a spus: "Paul Goma există în istoria României, iar noi vorbim de el pentru ca istoria României sa fie cât mai corecta si completa".

Revenind la presa, ziarele din urma cu doua sau trei saptamâni au tiparit un comunicat al Clubului Român de Presa care ataca foarte dur Guvernul pentru politica sa în chestiunea finantarii editarii manualelor scolare "alternative". Ministerul Educatiei, spune comunicatul CRP, "a intervenit dirijist în mecanismele pietei libere a manualelor de liceu". Ce ar fi trebuit sa faca Guvernul ca sa nu-i supere pe baronii presei noastre? Sa fi lasat lucrurile asa cum au fost stabilite de Guvernul anterior, în favoarea altor edituri, "care au asigurat pâna acum manualele la standarde de calitate europene". Partizanatul politic – neavînd deloc numai explicatii ideologice – este evident pentru oricine. Iar între multele întrebari pe care le ridica un asemenea comportament este si una elementara: De când o organizatie a patronilor si conducatorilor presei are ca preocupare politica guvernamentala în materie de "manuale de liceu"? Urmînd o asemenea logica, gardienii de la Gherla nu ar trebui cumva sa se ocupe ei de libertatea ziaristilor? Iar Sfântul Sinod de gospodarirea caselor de toleranta?

P.S. Recent a luat sfârsit sirul de procese, care a durat aproape patru ani si pe care am fost nevoit sa-l suport din partea unor înalti demnitari ai statului. Pretinzînd ca au fost calomniati de criticile mele, privind mai ales implicarea în acte de coruptie, demnitarii respectivi au cerut condamnarea mea penala si/sau la plata de daune morale în valoare totala de peste 35 de miliarde de lei. Prin nici unul din procesele solutionate definitiv, cererile demnitarilor nu au fost acceptate. Lucrul acesta a fost posibil multumita profesionalismului si bunei credinte a magistratilor învestiti cu judecarea proceselor, carora le multumesc aici: judecatorii Eugenia Popa, Eugenia Puscariu, Danut Cornoiu si procuror Carmen Catalina Gliga – de la Curtea Suprema de Justitie; judecatorii Maria Roman si Magdalena Cristide Serbanescu – de la Curtea de Apel Bucuresti; judecatorii Cornel Dobraniste, Cristian Jipa, Manuela Caramizaru, Florentina Bobeica si procuror Simona Cristea – de la Tribunalul Bucuresti. (Cotidianul, 8 iunie 2002 si Lumea libera)


Absurdul ca politica, articol publicat in anul 2002