Sunt, cred, mai bine de cinci ani de când chestiunea legalizarii prostitutiei revine în dezbaterea publica cu o periodicitate si o lipsa de urmari care ma umplu de mirare. În emisiunile de la televizor vin de fiecare data parlamentari (doamne mai ales), medici, preoti si sociologi. Parerile sunt împartite. Doamnele de la Parlament sunt unele contra iar altele pro, sociologii "nuanteaza", în timp ce medicii sunt cu totii pentru iar preotii cu totii împotriva. Dupa o ora sau doua de controverse aprinse, nimeni nu convinge pe nimeni de nimic. Fiecare se duce de unde a venit iar lucrurile ramân exact ca înainte.
De mai mult de cinci ani rezolvarea unei probleme mai mult de cât serioasa este sabotata în egala masura de prejudecati, fatarnicie si de o întelegere gresita. Dupa parerea mea – care, nu-mi fac iluzii, nu va schimba nici ea nimic – mentinerea prostitutiei în Codul penal este o aberatie atât de mare că numai orbii nu o vad. În timpul lui Ceausescu asa ceva avea un sens. Am serioase îndoieli ca dictatorului si sistemului lui represiv le pasa în vreun fel de "etica si echitatea socialista". În schimb sunt sigur ca sistemul vedea în liberalism, în oricare din manifestarile sale, o primejdie de moarte. Astazi însa, ma întreb, ce rost mai are mentinerea prostitutiei în Codul penal?
Că oamenii politici sunt populisti si demagogi, si ca le e mai usor sa flateze decât sa schimbe ignoranta si prejudecatile celor care îi voteaza, înteleg usor. Ce nu înteleg este altceva. De ce, de pilda, intelectualii absenteaza complet de la dezbaterile despre care vorbesc, de parca tema aceasta nici n-ar exista ori ar fi prea joasa ca sa merite atentia lor. De ce lipsesc, la fel, societatea civila si chiar si organizatiile de drepturile omului. De ce presa preia reaua credinta a autoritatilor, a Politiei mai ales, si de ce face din cazurile unor tinere silite sa se vânda pentru a avea din ce trai un rau infinit mai mare decât jaful pe care rechinii tranzitiei si politicienii complici cu ei îl practica sistematic de peste 10 ani. Am vazut la televizor o activista respectata pentru drepturile femeilor care pe tema aceasta a fost la fel de lipsita de logica precum oamenii politici si jandarmii. La fel, un înalt si respectat ierarh ortodox s-a facut recent mai mult decât purtatorul de cuvânt al Bisericii sale si a pledat în termeni cât se poate de severi împotriva legalizarii prostitutiei. În sfârsit, este cum nu se poate mai trist sa vezi cum mai toti teoreticienii dreptului îsi acomodeaza constiinta cu populismul si demagogia oamenilor politici. Pentru că numai despre asa ceva trebuie sa fie vorba de vreme ce în tratatele noastre de drept penal teza principala este si astazi că "Prostitutia reprezinta o forma a parazitismului social în care dispretul fata de munca se îmbina cu un mod de viata imoral".
Prostitutia nu este deloc asa ceva. Într-o societate ca a noastra, în care lucrurile merg atât de prost si saracia este atât de mare, mai ales din cauza incompetentei si coruptiei oamenilor politici, prostitutia este de cele mai multe ori forma prin care sunt silite sa supravietuiasca multe din femeile lipsite de orice alte mijloace. Din ceea ce câstiga prostituîndu-se, cele mai multe femei, majoritatea covârsitoare a lor, supravietuiesc si atât. În aceste conditii, cine si cui are dreptul sa tina lectii de etica? Sfântul Sinod Ortodox consideră ca legalizarea prostitutiei ar avea un "caracter anticrestin si antiuman". Dar inuman si anticrestin, inclusiv din partea Bisericii, nu este ca nimanui nu-i pasa că zeci de mii de femei nu au din ce trai si sunt silite sa se vânda pentru a supravietui? Problema nu se rezolva cu edicte în care Sfântul Sinod "cheama întreaga societate la apararea demnitatii fiecarei fiinte umane si la salvarea tinerelor care practica prostitutia". Pentru mântuirea oamenilor, Dumnezeu nu a dat numai cele zece porunci, ci Si-a jertfit chiar Fiul.
În decursul unui an Politia ne prezinta câteva zeci de victorii rasunatoare repurtate în razboiul cu prostituatele, niste tinere nefericite pe care comandouri de haidamaci înarmati si cu cagule pe figura le încoloneaza în toiul noptii si le duc în aresturi. Sunt femeile acelea, cu care niste ziaristi lamentabili deschid jurnalele de stiri sau paginile ziarelor, niste femei care fac lux? Si în definitiv daca, prin absurd, prin ceea ce câstiga ar face într-adevar lux, poate fi asta problema altcuiva decât a lor? Prostitutia nu este deloc, asa cum ne-o spun teoreticienii dreptului penal, o forma a parazitismului social (teza a fost preluata fara absolut nici un amendament din ideologia totalitarismului comunist). Prostitutia este, din perspectiva aceasta, o forma a libertatii umane în care individul are dreptul sa dispuna de sine însusi asa cum doreste. Dealtfel, vrînd sa "intre în Europa", imediat dupa revolutie oamenii politici au consacrat acest drept ca atare în chiar Constitutia tarii. Numai că dupa aceea nu au mai facut absolut nimic din ceea ce trebuia facut, în primul rând pentru amendarea legii pe care au mostenit-o de la Ceausescu.
Unul din putinele argumente ale celor care se opun legiferarii prostitutiei este că faptul aceasta ar "favoriza proliferarea diferitelor boli, în special SIDA". Or, se stie că "institutionalizarea" prostitutiei presupune într-unul din primele rânduri un complex de masuri profilactice, de ordin sanitar si medical, care nu se poate compara în absolut nici un fel cu situatia cu totul incontrolabila si dramatica de astazi. Încât nici aici nu mai stii ce e întelegere gresita si ce rea intentie.
P.S. În doua sau trei rânduri am scris în Cotidianul despre numeroasele afaceri ale ministrului Ioan-Dan Popescu, iar d-l Paler s-a întrebat, într-un editorial recent, daca ceea ce am scris eu e adevarat sau nu. Din editorialul sau de marti, aflăm ca d-l Paler a primit un raspuns din partea ministrului Industriilor, care l-a convins de comportamentul legal al înaltului demnitar (ca si de faptul ca la mijloc n-ar fi fost vorba decât de o "neîntelegere provocata de birocratia de la Registrul Comertului"). Numai că d-l Paler nu prezinta si cititorilor sai raspunsul primit de la d-l ministru. (Redactia nu crede ca asa ar fi fost corect?) În aceste conditii, trebuie sa spun ca pe mine unul d-l ministru nu m-a convins de nimic. Si, îmi pare rau ca sunt nevoit sa spun si asta, nici dvs nu m-ati convins, d-le Paler. (Cotidianul, 23 martie 2002 si Lumea libera)
Prostitutia – o abordare deplorabila, articol publicat in anul 2002