Nu stiu multe prejudecati ramase dupa revolutie decât acelea fata de romi. Pentru România, din punctul acesta de vedere, cei zece ani de libertate si de exercitiu democratic sunt aproape pierduti. Sigur ca da, "agenda noastra post-revolutionara" a fost, inevitabil, extrem de încarcata; cetatenii si autoritatile au avut adesea, deopotriva, prioritati coplesitoare. Si totusi, involutiile sunt greu de explicat.
Nu am în vedere, când spun asta, ceea ce se întâmpla la nivelul omului de rând. Situatia este aici destul de complicata, explicatiile venind în egala masura din secolele de sclavie pe care le-au trait romii, dar si dintr-un prezent în care reusim sa facem prea putin pentru a trata niste prejudecati atât de robuste si intolerante. În primavara acestui an, un studiu sociologic a ajuns la concluzii extrem de interesante cu privire la modul în care îsi definesc românii identitatea proprie în raport cu membrii etniei romilor. Din zecile de raspunsuri date de "subiectii" români voi reproduce aici numai trei, care arata, repet, cât de complicate sunt lucrurile la acest nivel. La întrebarea "Care pot fi considerati mai rai, românii sau romii?" aproape 60% dintre români raspund "Si românii si romii, în aceeasi masura". Dupa un asemenea raspuns, urmatoarele doua ar putea sa para neverosimile (desi e clar ca nu sunt): 60% dintre români nu ar fi dispusi sa-si dea copiii la scoli în care copiii de romi ar fi majoritari, iar 83% dintre ei declara ca nu s-ar putea casatori cu o persoana de etnie roma. Si totusi, în opinia mea, problema nu este în primul rând aici.
În urma cu mai bine de o luna, un cotidian central de mare tiraj, Adevărul, a titrat pe prima pagina astfel: "Un copil de 11 ani a fost violat si torturat pâna a murit. Autorii agresiunii sunt trei tigani". Articolul se referea la prima secventa a ororilor, cutremuratoare, petrecute recent la Suceava si repeta afirmatia din titlu, anume ca autorii oribilei crime erau "trei tigani". La numai o fraza însa, autorul articolului informeaza ca politia continua cercetarile... "întrucât cei trei tigani înca nu au fost identificati". Neidentificati, dar sigur tigani, deci! Numai ca, recent, Parchetul a anuntat ca autorul acestor fapte este Mihai Olariu, dintr-o comuna din judetul Suceava. Si, surpriza, Olariu nu este tigan. Desi ar fi putut sa fie, desigur. Însa nu este. Si daca într-adevar ar fi fost, sa zicem, tigan, ce importanta avea culoarea pielii lui? De ce atunci când, de pilda, bandele de mineri i-au linsat pe bucuresteni, "autorii agresiunilor" (aplaudati de ziarul nostru) erau, simplu, mineri si nu români? Dar cei care i-au chemat? Dar cei care au jefuit bancile? Dar complicii lor, oamenii politici? Este limpede pentru oricine ca în exemplul pe care l-am dat nu avem de-a face cu o simpla eroare a unui ziarist, decurgînd, sa zicem, dintr-o documentare superficiala, ci cu o politica editoriala constanta si foarte persuasiva, de incitare a populatiei majoritare împotriva minoritatii romilor. Cazurile de genul acesta sunt marea problema. Tirajele de sute de mii de exemplare si încrederea foarte mare a omului simplu în cuvântul tiparit sunt circumstante care agraveaza totul.
Tot foarte recent, un alt important cotidian national, Romînia libera, a publicat o pagina întreaga menita si ea sa instige împotriva romilor. O pagina întreaga pusa la dispozitia generalului Mircea Bot, seful Politiei Capitalei – un rasist sinistru, s-a dovedit, incapabil sa iasa dn dogmele cladite pe dispret si ura ale militianului ceausist. "Borfasii de tigani"- asa rezolva conducatorul acestei importante institutii publice infractionalitatea din Bucuresti. "Borfasii de tigani", ei sunt vinovati de tot raul din România. Ei au devalizat si bancile. "Creditele exorbitante" ei le-au luat, "borfasii de tigani, Udila si Boeru", asta spune generalul Bot.
Coplesiti de rau, multi dintre noi nici nu bagam de seama ca ura fata de semenii nostri ne otraveste sufletele si ne tine în continuare departe de lumea civilizata. (Cotidianul, 27 decembrie 1999)
Prejudecati si intoleranta, articol publicat in anul 1999