La aproape trei miliarde de dolari se cifreaza gaurile pe care românii au fost obligati sa le acopere, la bancile de stat, în ultimii doi ani. Campioana absoluta – fosta Bancorex, cu circa doua miliarde. "Credite neperformante" si "credite preferentiale" – în realitate, o hotie pura. Surse oficiale dintre cele mai credibile evalueaza totalul creditelor "preferentiale", numai la ele ma voi referi azi, la circa 300 milioane de dolari. Asadar, folosindu-se de pozitiile lor, înalti demnitari si functionari ai statului au delapidat sume imense din banul public. Pentru ei, pentru rudele lor si pentru o foarte numeroasa clientela de care îi leaga cele mai veroase interese politice si economice. România a fost devalizata, deci, tocmai de aceia care aveau obligatia sa trudeasca pentru prosperitatea ei. De mai bine de un an, de când s-a aflat de acest abuz scandalos, presa si opinia publica si-au pus de sute de mii de ori întrebarea: si, totusi, cine sunt cei care se ascund sub o atât de impersonala formulare - "demnitari si înalti functionari publici"? Pâna acum nimeni din cei care aveau obligatia sa o faca nu a dat vreun raspuns acestei întrebari. Un timp am crezut ca lucrul acesta se întâmpla si pentru ca nimeni nu adresase responsabililor bancari, în mod formal, o asemenea solicitare. Asta m-a facut sa trimit, în urma cu mai bine de o luna, o scrisoare presedintelui BCR (BCR, se stie, a preluat, prin fuziune, Bancorex).
Pentru cititorul mai putin familiarizat cu textul Constitutiei, voi spune ca Legea fundamentala garanteaza dreptul oricarei persoane de a avea acces la orice informatie de interes public ("Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi îngradit"). Constitutia stabileste si singurele doua cazuri în care exercitiul acestui drept poate fi restrâns: atunci când el ar prejudicia "masurile de protectie a tinerilor sau siguranta nationala". În temeiul acestor dispozitii constitutionale am scris conducerii BCR. Si, desigur, si în virtutea faptului ca banii Bancorex-ului erau bani publici (deci si ai mei si ai fiecaruia dintre cetatenii acestei tari), ceea ce înseamna, evident, ca felul în care ei au fost administrati constituie o informatie de interes public în sensul cel mai deplin al cuvântului. În ziua de 3 noiembrie am primit raspunsul conducerii BCR (scrisoarea cu numarul IV/1464/1999). Banca nu-mi poate comunica numele demnitarilor si functionarilor publici care au beneficiat de credite preferentiale pentru ca potrivit Legii bancare informatiile respective, odata devenite publice, ar fi de natura sa "dauneze prestigiului bancii si clientilor ei. Speram sa întelegeti motivele pentru care nu putem da curs solicitarii dumneavoastra, cu stima, directorii E. Burdus si N. Balan".
"Cu stima", care va sa zica... Românii au ajuns sa traiasca în saracia cea mai cumplita si nu au nici macar dreptul sa afle numele celor care i-au jefuit. Garantiile constitutionale nu au nici ele nici o valoare. Important este "prestigiul bancii" (banca, culmea, care nici nu mai exista!) "si al clientilor ei" - niste pungasi, care s-au folosit de dregatoriile lor pentru cele mai infame escrocherii.
"A venit timpul ca aceia care au devalizat bancile si au adus tara aceasta în ruina sa raspunda". La alegerile din urma cu trei ani, asta le promitea Emil Constantinescu românilor. Acum, presedintele are însa un alt discurs (interviul acordat postului national de televiziune în ziua de 16 noiembrie): "Hai sa fim seriosi coruptia nu este o problema a României! Vreau doar sa fac un apel la cetateni, la omul de rând, ca ei sa nu mai participe la actul de coruptie mic". Coruptia "mica", deci – "a omului de rând". Coruptia omului de rând si lipsa de rusine a celor care conduc... (Cotidianul, 22 noiembrie 1999)
Niste hoti prestigiosi, articol publicat in anul 1999