Valerian Stan
Nota bene
Secțiunea de Documente/ Alte documente se află în curs de actualizare prin adăugarea altor circa 50 de cauze soluționate definitiv sau în curs de soluționare (constând în acțiuni judiciare pe care le-am deschis începând cu anul 2002 cu scopul de a-mi apăra drepturi legale vătămate de autorităţi publice, dar şi de a testa inclusiv în acest mod respectarea în România a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de acces la justiţie). 

Un demers ciudat

Odiseea deconspirarii Securitatii pare nesfârsita. Când mai toata lumea rasufla usurata ca, în sfârsit, legea a fost votata de Parlament (usurarea, se întelege, nu avea pentru toti acelasi sens), Curtea Suprema de Justitie a intervenit, neasteptat, si a cerut Curtii Constitutionale sa verifice, înainte de promulgare, daca nu cumva noul act normativ este în dezacord cu dispozitiile Constitutiei. Mai precis, instanta suprema a reprosat legii, înainte de orice, ca în categoria persoanelor care candideaza sau sunt numite în anumite functii publice – despre al caror trecut cetatenii sunt îndreptatiti sa fie informati în virtutea dreptului constitutional de acces la informatia de interes public – nu au fost inclusi si, citez, "lucratorii operativi din serviciile secrete, care, în parte, s-au constituit în trecut în politie politica care" (nu am cum sa evit formularea Curtii) "au atentat la drepturile si libertatile cetatenilor". Nimic mai fals însa decât aceasta obiectie. Si asta pentru ca articolul 17, paragraful (2) al Legii stabileste foarte clar ca "vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, datele de identitate, inclusiv numele conspirative si functiile detinute, ale ofiterilor si subofiterilor de securitate, activi sau acoperiti, implicati în activitati de politie politica". În paranteza vreau sa spun ca si eu sunt de acord cu multe dintre criticile care au fost aduse formei finale a acestei Legi. Însa daca ea are si parti bune – si are cu siguranta, iar pentru asta, la capatul unui efort admirabil, oricât de trist ar fi, d-l Ticu Dumitrescu nu are dreptul sa-si refuze orice satisfactie – una dintre ele este tocmai paragraful citat. Deconspirarea agentilor politiei politice comuniste, asa, în forma gasita de legiuitor, prin dezvaluirea identitatii lor în Monitorul Oficial, este, totusi, un minim act de justitie fata de niste oameni care, alaturi de ierarhii partidului comunist, sunt cei mai vinovati de raul facut românilor mai bine de patru decenii.

Revenind, se dovedeste, iata, ca demersul CSJ este, practic, fara obiect. Si prin aceasta cel putin bizar, ca sa nu zic suspect. Iar procedurile au fost declansate deja. Ceea ce înseamna ca este foarte posibil ca Legea s-o ia din nou de la capat, si chiar mai mult decât atât. De la Curtea Constitutionala, din nou în Parlament (din nou reexaminare, comisii, avize, dezbateri, din nou lipsa cvorumului, consultari, întrunirea cvorumului etc etc). Daca Parlamentul nu accepta sau accepta doar în parte obiectiile Curtii Constitutionale, sunt toate sansele unei noi sesizari privind neconstitutionalitatea actului normativ. În caz contrar, Legea va fi trimisa spre promulgare presedintelui (presedintele poate, atentie, sa ceara si el reexaminarea). Daca nu o face, si promulga totusi Legea, urmeaza publicarea acesteia în Monitorul Oficial si, în sfârsit, daca va mai fi vreodata si un sfârsit, aplicarea efectiva a ei.

Se stie ca, dintre tarile blocului comunist aspirante la integrarea in NATO si UE, România este singura care nu are nici astazi o lege a deconspirarii politiei politice. Interventia CSJ mi se pare ca a anulat orice sansa ca macar la alegerile de anul viitor legea sa produca efecte si, prin asta, sa mai putem spera ca vom mai iesi vreodata din confuzia si marasmul în care ratacim de zece ani.

Am început chiar sa ma gândesc daca nu cumva, undeva – la Curtea Suprema de Justitie sau deasupra ei sau si colo si colo – cineva are interesul sa împiedice sau macar sa amâne deschiderea arhivelor Securitatii. În opinia mea, împrejurarea ca seful Curtii Supreme de Justitie si cel al Curtii Constitutionale sunt doi dintre oamenii cei mai apropiati ai presedintelui Constantinescu este de natura sa complice si nu sa clarifice lucrurile. De aceea, un raspuns precis îmi este greu sa dau acum. În orice caz, însa, este clar ca, chiar daca instanta noastra suprema nu a vrut decât sa faca un bine, si înclin sa cred lucrul acesta, prin interventia pe care a facut-o ea este pe cale sa faca un mare rau. (Cotidianul, 15 noiembrie 1999)


Un demers ciudat, articol publicat in anul 1999