Maghiarii sunt orgoliosi, poate chiar mai mult decât românii. Ei nutresc un sentiment de falsa superioritate, izvorât din trecut, când detineau pozitia dominanta, si au un sentiment de frustrare ca au pierdut aceasta pozitie. Foarte sensibili fata de propria demnitate, dar netinînd cont de sensibilitatea celorlalti, ei provoaca deseori reactii nedorite din partea cetatenilor majoritari. Câtiva lideri politici radicali maghiari manifesta si încurajeaza atitudini lipsite de tact.
Am reprodus aici un pasaj dintr-un articol publicat recent în revista 22 de Fey
László, una din vocile distincte ale maghiarilor din România. Nu stiu daca
toate aprecierile pe care Fey László le face despre conationalii lui sunt
riguros exacte. Prin referirea la cei "câtiva lideri politici care
încurajeaza atitudini lipsite de tact" este clar ca publicistul maghiar
îsi plaseaza aprecierile în actualitate. Împrejurarea aceasta ma face sa
banuiesc ca mai ales atunci când generalizeaza autorul îngroasa, constient,
unele adevaruri nu dintre cele mai favorabile conationalilor lui. Noi
maghiarii, scrie într-un ziar românesc Fey László, nu suntem cu nimic mai
grozavi decât voi, românii. Uneori, dimpotriva, suntem mai orgoliosi si mai
sensibili fata de propria noastra demnitate, ignorînd sensibilitatea celor de
lânga noi. Fey László este unul dintre militantii cei mai devotati ai
"reconcilierii" dintre români si maghiari. El stie la fel de bine ca
fiecare dintre noi ca orgoliile si frustrarile saboteaza orice întelegere. Fata
de cei mai multi dintre noi, însa, el face ceva în plus. În plina licitatie a
orgoliilor nationaliste – campania electorala a intrat deja în ultimul an – un
intelectual maghiar scrie despre conationalii lui nu numai ca nu sunt cu nimic
mai grozavi decât românii, dar ca, deseori, dimpotriva. Atunci când pune în
cauza orgoliile si frustrarile uneia dintre parti - chiar ale partii careia el
îi apartine, fara sa-i pese foarte tare, iata, de antipatiile pe care s-ar
putea sa si le atraga - Fey László face dovada unei consecvente admirabile cu
ideea, nu mai putin admirabila, pentru care pledeaza de aproape zece ani:
convietuirea civilizata a românilor si maghiarilor.
Fey László are de facut reprosuri si românilor, si chiar le si face. Însa nici
un român rational si de buna credinta nu ar putea sa respinga reprosurile lui
de plano, asa cum cel mai adesea facem, doar pentru ca autorul lor este
maghiar. Si asta pentru ca observatiile despre care vorbesc au trecut proba,
cea mai importanta poate, a obiectivitatii. O obiectivitate nealterata de
apartenenta etnica si, prin asta, o dovada indubitabila a bunei credinte. Din
aceasta perspectiva mai ales, oamenii precum Fay László mi se par a fi cei mai calificati
sa serveasca o idee atât de importanta cum este convietuirea interetnica
civilizata.
Recitesc textul publicistului maghiar si îmi vin în minte, pe rând, toate
instigatiile primarului de Cluj [Gheorghe Funar]. Si profetiile apocaliptice,
si ele instigatoare, ale lui Adrian Nastase. Nationalismul intolerant,
deopotriva din ziarele PRM [Partidul Romania Mare] si din platformele politice
ale intelectualilor lui Varujan Vosganian. Si lasitatea descalificanta a
premierului nostru [Radu Vasile], un amic al spetei umane, care, din grija ca o
sa se strice cu extremistii, s-a întors zilele trecute din drumul spre Arad. Si
cei 100 de tineri strigîndu-i la Arad premierului ungar, abandonat de omologul
de la Bucuresti, "Afara, afara cu ungurii din tara!" (Cotidianul,
8 noiembrie 1999)
"Afară cu ungurii din țară", articol publicat in anul 1999