Valerian Stan
Nota bene
Secțiunea de Documente/ Alte documente se află în curs de actualizare prin adăugarea altor circa 50 de cauze soluționate definitiv sau în curs de soluționare (constând în acțiuni judiciare pe care le-am deschis începând cu anul 2002 cu scopul de a-mi apăra drepturi legale vătămate de autorităţi publice, dar şi de a testa inclusiv în acest mod respectarea în România a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de acces la justiţie). 

Domnului Grecea, cu sinceritate

Într-un interviu pe care l-a dat saptamâna trecuta revistei 22, întrebat fiind, între altele, despre demiterea mea din functia de sef al Departamentului de Control al Guvernului, titularul actual al acestui post, d-l Ovidiu Grecea, a vorbit despre "conjunctura nefavorabila pe care Valerian Stan a prins-o" în acea perioada si despre regretul sau ca a putut sa existe la acel nivel o "imixtiune a politicului în actul de control". Afirmatia d-lui Grecea, desi perfect adevarata, este susceptibila sa nu faca o prea mare placere unora dintre sefii sai cei mai importanti - care, se stie, nu ma iubesc deloc. Prin urmare, d-l Grecea, corect fiind fata de mine – si, nu ma îndoiesc, si fata de el însusi – risca sa nu fie pe placul importantilor sai sefi. Pentru asta, am toate motivele sa-i fiu recunoscator. Cu atât mai mult cu cât domnia sa desconsidera regula, imuabila se pare la noi, dupa care ministrul în functie e musai sa-l înjure pe cel de dinaintea lui.

Si totusi, în interviul despre care vorbesc, d-l Grecea a spus si lucruri cu care nu sunt deloc de acord. Astazi, la câteva dintre ele vreau de fapt sa ma refer.

Se stie, d-l Grecea conduce, pe lânga Departamentul de Control, si un organism guvernamental pentru recuperarea creditelor bancare (AVAB). Nimeni înca nu stie cu precizie dimensiunea dezastrului de la bancile de stat. Sursele cele mai avizate vorbesc de circa 15.000 de miliarde de lei. Bancorex, Banca Agricola si BCR sunt principalii trei "artizani" ai nenorocirii. Este de acum un loc comun ca aceste pagube uriase au fost cauzate în special de abuzurile grave pe care conducatorii bancilor le-au facut, în complicitate cu oamenii politici, în acordarea creditelor. "Credite neperformante" si "credite preferentiale" sunt în realitate doua eufemisme savant inventate ca sa ascunda hotia cea mai ordinara. Ce spune despre toate astea d-l Grecea, omul caruia îi revine, iata, responsabilitatea cea mai mare pentru clarificarea uneia dintre cele mai grave probleme ale României de dupa revolutie? Mai întâi, ca, citez, "Noi am cazut într-o capcana prosteasca, sa punem semnul egalitatii între acordarea de credite si infractiune". Apoi, că ancheta judiciara care îi priveste pe doi din fostii conducatori ai bancilor jefuite, Temesan si Pascariu, nu este decât un "circ" ("Nu facem decât sa dam poporului pâine si circ"), d-l Grecea gasind ca celor doi nu le sunt imputabile chestiuni suficient de concrete. În sfârsit, seful AVAB repeta un lucru pe care l-am mai auzit spunîndu-l de câteva ori în public, anume ca pagubele vor trebui acoperite din banii "oropsitului de contribuabil" (d-l Grecea este, indiscutabil, un maestru al retoricii) si, ce s-o mai putea, si de la "creditatii neperformanti".

Ce as vrea sa observ în legatura cu aceste câteva afirmatii? Înainte de orice eu cred ca responsabilitatea pentru jefuirea bancilor de stat revine nu numai "beneficiarilor de credite", si nici macar în primul rând lor. Primii vinovati sunt conducatorii de banci si responsabilii guvernamentali din anii în care s-a produs acest imens jaf. D-lui Grecea îi este cunoscut, probabil, la fel de bine ca si mie, Raportul Curtii de Conturi a României din vara anului 1995. Ei bine, prin acel document autoritatile statului au fost sesizate asupra unor ilegalitati dintre cele mai grave în sistemul bancar, în urma carora statul fusese prejudiciat cu miliarde de dolari. Cu toate acestea, însa, nici guvernantii de dinainte de 1996 si nici cei de dupa nu au intervenit în nici un fel, si raul s-a extins la dimensiunile pe care le vedem azi. Cine citeste acest document are imaginea exacta a complicitatii dintre "beneficiarii de credite" si conducatorii bancilor (abuzurile unora dintre ei, între care si Temesan si Pascariu, fiind consemnate cu lux de amanunte). Complicitatea dintre sefii bancilor si beneficiarii de credite, pe de o parte, si oamenii politici, pe de alta, este cel putin sugerata de lipsa de reactie a oamenilor politici în fata acestei situatii foarte grave, care dainuie de atâtia ani. (Reamintesc ca masurile luate în ultimul timp sunt consecinta exclusiva a interventiei decise a organismelor financiare internationale). În plus, sunt date care arata ca cel putin o parte dintre jefuitorii bancilor fac parte din clientela clasei politice. Nu întâmplator, partidele politice si cei mai importanti oameni politici fac din fondurile lor un secret pe care îl apara, cu totul împotriva legii si a regulilor lumii civilizate, cu o înversurane maxima. Asadar, responsabilitatile trebuie cautate si la acest nivel. Pentru raul produs interesului public, vinovatii - ei, si nu "oropsitul de contribuabil" – trebuie sa raspunda cu averea lor, cu demnitatile lor si, daca va fi cazul, si cu libertatea lor. Aici as mai spune si ca, în loc sa fi facut o miza electorala din recenta Rezolutie a Congresului American referitoare la România, guvernantii de la Bucuresti ar fi trebuit sa observe, între altele, avertismentul raspicat din finalul documentului: "Guvernul României trebuie, într-o maniera completa, sa ia atitudine fata de coruptie, la toate nivelurile".

Sigur ca da, mai importante decât declaratiile d-lui Grecea sunt faptele sale. Personal, marturisesc, în ceea ce face d-l Grecea gasesc si eu semne încurajatoare. Si totusi, a vorbi, din pozitia pe care el o are, despre "prostia" de a pune semnul egal între acordarea de credite si infractiune este în cel mai bun caz o falsa problema. Si asta pentru ca este clar ca nici un om rational nu poate sa confunde acordarea, legala, a unui credit cu o fapta penala. Problema este, evident, a creditelor date cu nesocotirea legii (fara garantii asiguratorii, cu încalcarea criteriilor, procedurilor si competentelor în aceasta materie etc). Problema este inclusiv a creditelor "preferentiale", de ordinul sutelor de miliarde de lei, date din banul public unor înalti demnitari si functionari publici, inclusiv unor magistrati si politisti. D-l Grecea însusi, s-a aflat de curând, este, sa ma ierte, unul dintre profitori. Care astazi, iata, verifica legalitatea activitatii unei banci care i-a creat, în urma cu nu mult timp, un foarte important avantaj personal. (Felul în care a explicat public îndreptatirea cu care a luat creditul, ca ofiter superior al Ministerului de Interne, a fost mai mult decât jenant pentru un om atât de inteligent cum este d-l Grecea. La fel si afirmatia, din interviul din 22, ca în legatura cu salariile de zeci de milioane lunar, "noi, cei de la AVAB, nu avem absolut nici un amestec, ne-au fost impuse de cei de la Banca Mondiala").

Oarecum în aceeasi ordine de idei, mi se pare la limita si faptul ca d-l Grecea urmeaza sa verifice si ilegalitatile de la Banca Agricola, al carei functionar înalt a fost în anii din urma. De altfel, d-l Grecea a fost un important functionar (director al Directiei de Credite) si al Bancii Bankcoop, o alta banca cu mari probleme dupa 1989. Daca la toate acestea adaugam si faptul ca unul dintre adjunctii d-lui Grecea, d-na Mariuca Vasile, sotia primului-ministru, a fost pâna de curând director la Banca Comerciala Româna, iar din octombrie AVAB va verifica neregulile si de la aceasta banca, avem un numar de elemente de natura sa atraga atentia asupra nevoii de exigenta si impartialitate maxima în solutionarea acestui dosar, unul dintre cele mai complexe si importante din anii de dupa revolutie. Miza este mult prea mare pentru ca administratia de la Bucuresti sa-si permita o alta abordare. (Cotidianul, 23 august 1999)


Domnului Grecea, cu sinceritate, articol publicat in anul 1999