Ieri
am pus pe Facebook aceste rânduri nevinovate: “Audiatur et altera pars (adică
și pe alții decât pe lăudătorii magistrului): <D-l Andrei Pleșu mi-a
transmis că ar dori să se spovedească la mine. N-a venit. Nici nu eram așa
bucuros, mă întelegeți. Pentru că, de fapt, nu este decât un om foarte comod,
pe care inteligența nu-l ajută decât foarte puțin, și care o cam scaldă.
Oricum, nu-i cineva pentru care merita să-mi pierd timpul în dialoguri și
polemici> (Părintele Arsenie Papacioc, în <Ne vorbește Părintele Arsenie
Papacioc>, volumul 2)”.
La
scurt timp după, câțiva prieteni ne-au luat deja la rost pe Părintele și pe
mine că cum adică Pleșu nu-i inteligent, și că-i “teolog dubios, cum sugerează
Părintele”. Dat fiind că regretatul nostru Părinte nu mai e demult printre noi,
am răspuns doar eu cu cele două texte-flash de mai jos, două dintre mai multele
cu care l-am vizat de-a lungul timpului pe marele teolog și intelectual al
tuturor regimurilor politice.
*“Dedic
cele ce urmează numeroșilor clerici care văd în d-l Andrei Pleșu un
înduhovnicit, bașca un erudit și moralist de top (între ei Părintele Iustin
Marchiș, fost coleg cu el la secta neo-marxistă GDS). Ayatolahul dilemelor și
cremelor de zahăr ars, a dat la un moment dat (31 august 2010) un interviu
revistei 22, revistă vrând să lămureasca ea o dată pentru totdeauna ce sunt
ideologiile astea și ce vor ele de fapt. Pentru că interlocutorul părea să nu
fi pătruns adâncurile unui expozeu ce deja amenința să-i epuizeze reportofonul,
îl interpelează brutal pe Ayatolah: Dacă ideologiile sunt periculoase, cum
spuneți, ce-i de făcut, dvs cum ați procedat cât ați fost în politică? Iar ce-a
urmat a scuturat în noapte,/ dintr-un cireș,/ mai multe lubenițe coapte: <Eu
nu pot să acţionez dacă nu ştiu exact ce vreau, dacă nu percep exact harta pe
care urmează să mă mişc, dacă nu am o imagine clară a ţintei şi a strategiei
mele. Sunt născut în zodia Fecioarei şi Fecioarele aşa sunt! Au nevoie de
cristalinitate, de limpezime, nu se pot mişca pe un fond de haos>. Așadar
marele teolog e de fapt un inițiat în tainele Zodiacului, ursit fiind Fecioară
cu de-acum monumentala-i barbă”.
*“Cu volumul <Isus al
meu>, Liiceau pare că a găsit sfârșitul cel mai potrivit cu care, vorba
latinului, să-și încununeze opera. O operă care, spun destui specialiști,
aparține unui filosof pârât – pe ici pe colo plagiator (chiar cu acte în
regulă, din procesele pierdute rușinos în contradictoriu cu criticii săi).
Cartea d-lui Liiceanu îmi pare a fi, pe scurt, o erezie din nerozie. Iar asta a
spus-o, cu alte cuvinte, unul dintre marii specialiști ai lumii în Noul și
Vechiul Testament, părintele profesor doctor Vasile Mihoc de la Facultatea de
teologie <Andrei Șaguna> din Sibiu. Profesorul Mihoc s-a focalizat
chirurgical pe poate cea mai smintită idee din cartea lui Liiceanu, anume că
Dumnezeu Tatăl L-a trimis în lume pe Fiul Său ca s-o facă mai bună decât El
Însuși n-o făcuse. Or din Cartea cărților știm cât se poate de lămurit că
Dumnezeu a creat lumea nu doar bună, ci „bună foarte”. Iar Fiul a fost trimis
în lume nu să înlăture răul datorat Tatălui la facerea ei, ci să moară pentru păcatele
oamenilor și să ne mâtuiască. Răul nu de acolo a venit, deci, nu de la
Dumnezeu, ci din voința liberă, folosită rău, a făpturilor raționale create de
Dumnezeu: a îngerilor și a omului; om pe care Dumnezeu îl chemase să fie
împreună lucrător cu El ca să devină asemenea Lui. La volum au contribuit,
implacabil, printr-o anexă zisă epistolară, și Pleșu și Patapievici, alte două
călăuze oarbe, orbilor; mari gânditori și ei, care cred că despre cele ale
Dumnezeu poți să scrii în duhul Proclamațiilor slugarnice către țară în
favoarea lui Petrov”. (activenews.ro, 7 august 2022)
Marele teolog Pleșu se autodefinește zodiacal: „Sunt Fecioară”, articol publicat in anul 2022