*Când,
pe net fiind, apeși greșit o tastă și ajungi pe site-ul reviste Dilema veche,
dă repede back că altfel o pățești. Eu n-am procedat așa și, furat de un titlu
- „De ce ignorăm sistematic rolul eleganţei în politică?” - am citit tot
articolul. O poliloghie caraghioasă. Pe care am parcurs-o integral ca să văd
totuși până unde poate merge improvizația pe o temă dată. În lungul șir al
cuvintelor goale, cititorului îi sunt date și câteva exemple de personagii
zice-se elegante politicamente. De-a valma, vii și adormiți, în activitate ori
la pensii tihnite, de pe aici și de aiurea. Frau Merkel, britanicul Nigel
Farage, un franțuz anonim(eni) și vreo trei compatrioți - foști prezidenți
trecuți dincolo. Cât privește criteriile după care Nigel Farage și Merkel sunt
anturați de un Giscard D’Estaing ori François Mitterrand, citești și rămâi
visător. Pentru că a fi elegant în politică nu înseamnă, ca în articol, să
“inspiri încredere, calm, dar totodată şi forţă”, să te îmbraci ori să vorbești
nu știu cum, sau cum te descurci într-o situație anume, cum îți cucerești
suporterii etc. Ci mai ales ce caracter ai, cum te porți - deloc în primul rând
cu Codul bunelor maniere în mână - cu cei pe care i-ai convins să te voteze, cu
interesul public, cu camarazii, dar și cu adversarii șamd. În politica locului,
autorul - Radu Carp, un oportunist perpetuu - ne asigură că are exemple și de
politiceni români eleganți, însă, probabil din motive secrete de stat, ne dă
numai de la UDMR. Între care György Frunda, Péter Eckstein-Kovács, Kelemen Hunor. Cu care cred că în principiu
multă lume poate fi de acord; eu însumi i-am nominalizat cândva, însă nu după
criteriile autorelui, care de la UDMR omite pe un Domokos Géza. Dar și la
UDMR-iști oamenii sunt puși cu furca, fiind o altă enigmă ce caută lângă cei
numiți László Borbély, fost ministru cu multiple probleme cu legea, ori
actualul ministru al Sportului, d-l Novak, un demnitar cum nu mai știu altul,
ca să mă refer doar la asta, preocupat frenetic și înainte de orice de propria
imagine, ca o starletă din showbiz.
*După 89, România a fost
ferice vreme de douăzeci de ani condusă de doi președinți cunoscuți unul drept
KGB-ist iar celălalt securist, doi tâlhari cu-aceeași mamă. În atari condiții,
să-ți smulgi părul din cap că generalul papagalilor Ciucă a plagiat mi se pare
un fariseism grețos.
*Robi la statul eșuat
Klaus Însuși Împărat
De hăt vreme ne-a dat veste
C-al nost' stat a eșuat.
Iară noi - ca-ntr-o poveste,
Plătind biruri câte-ncap -
Om mai fi normali la cap?
*Cu ceva timp în urmă am
îndrăgit o persoană. Și cu care tocmai vorbeam pe net lucruri introductive. Și
cum sunt eu mai mereu vraiște cu gândurile, persoana, de o rigoare și coerență
logică ce ar exaspera pe oricine, mă tot întreba din când în când: Dar cu asta
ce-ai vrut să zici? Și, odată, pe când am văzut că nu mă mai întrerupe, i-am
răspuns: "Aveam vreo șapte ani și stăteam sub un măr din grădina casei din
sat. Era Sfânta Maria Mare. Din când în când din pom cădea câte un măr. Și eu
mă gândeam, ia să fac eu din căderea mărului următor, care e o chestie foarte
banală, un lucru pe care să-l țin minte toată viața, oriunde și orice aș ajunge
în lumea asta. Și uite așa căderea din pom a acelui măr e lucrul pe care-l țin
minte cel mai bine, în absolut toate detaliile lui, din tot ce-am trăit mai
mult de șaizeci de ani. Cam ăsta am fost și sunt de multe ori, un ciudat. Iar
tu-mi ceri să explic și cele mai banale bizarerii. Dar te-ai obișnui cu mine
așa cum sunt, și m-ai îndrăgi pentru altele. Poate. Dar taci că nu mai e pe
aici. Probabil că se uită la Netflix, că de mine i s-o fi luat. Însă eu nu știu
nici ce-i Netflix, doar am auzit pe alții că în seara asta mă uit pe Netflix.
Pe cuvântul meu dacă știu.
*Am cont la BRD-Groupe Société
Générale. De vreo două luni de zile ăștia îmi mănâncă sufletul (și m-am și
plâns la ei de vreo două ori) cu o mizerie de aplicație on-line, YOU BRD, care
a înlocuit-o pe cea anterioară care mergea brici. Stau și mă gândesc dacă n-au
făcut-o intenționat, ca oamenii să fie nevoiți să meargă la ghișeu, să le mai
ia ei niște comisioane. Ca să n-o mai lungesc, caut un filolog de top ca să-mi
zică și mie, pe o sumă frumușică, cea mai porcoasă înjurătură în franceză.
*Și un alt necaz. Într-adevăr,
așa zișii primari de Sectoare USR-PNL-PSD au crescut taxele de parcare în
București de circa 8 ori. Să așteptați voi 8.000 de ani până o să-mi mai
prelungesc eu contractul. Nu că n-am bani, dar, numai așa, să nu mă luați voi
pe mine de fraier. Și, să nu uit, tot 8.000 de draci să vă ia pe toți,
sceleraților! (activenews.ro, 28
ianuarie 2022)
Situațiunea (CCLV), articol publicat in anul 2022