Valerian Stan
Nota bene
Secțiunea de Documente/ Alte documente se află în curs de actualizare prin adăugarea altor circa 50 de cauze soluționate definitiv sau în curs de soluționare (constând în acțiuni judiciare pe care le-am deschis începând cu anul 2002 cu scopul de a-mi apăra drepturi legale vătămate de autorităţi publice, dar şi de a testa inclusiv în acest mod respectarea în România a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de acces la justiţie). 

Un ministru genial

Asa cum, noaptea, toate pisicile sunt negre, tot asa în vreme de pace conducatorii de osti sunt cu totii geniali. Acestei legitati neînduratoare nu poate sa i se sustraga – presupunînd ca chiar ar voi sa o faca – nici d-l ministru Babiuc. Geniul d-lui Babiuc izvoraste, asadar, din împrejurarea, unica si pe deplin îndestulatoare, ca el – el, si nu altcineva – este capul Ostirii.

Este înca actuala vâlva produsa de initiativa d-lui ministru de a reglementa organizarea Ministerului Apararii printr-o hotarâre de Guvern, desi Constitutia (dar si Legea apararii nationale a României nr 45/1994) stabileste ca lucrul acesta se poate face numai prin lege. (Este evident ca legiuitorul a statuat astfel avînd în vedere importanta aparte a domeniului apararii nationale). Uitînd însa ca dispozitiile constitutionale sunt obligatorii chiar si pentru ministri – si chiar si pentru ministrii geniali – d-l Babiuc a propus Guvernului, si Guvernul a aprobat printr-o hotarâre a sa, reorganizarea MApN. Opozitia a sesizat ilegalitatea si bineînteles ca a protestat cu severitate. Interpelat la Parlament, ministrul s-a aparat spunînd ca actiunea sa si a Guvernului este perfect legala si ca se întemeiaza pe prevederile Legii nr 39/1990 de organizare a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT). Din acel moment Opozitia a fost readusa ca prin minune la tacere, semn ca ministrul – genial, cum spun, ca toti ministrii de razboi în timp de pace – a reusit sa o convinga de parca îi citise din Sfânta Scriptura.

Si totusi, argumentele ministrului sunt în cel mai fericit caz o eroare. Mai întâi, pentru ca prin Legea 39/1990 se stabilea ca organizarea fortelor armate este de competenta Parlamentului si a CSAT si nicicum a MApN sau Guvemului. În al doilea rând, pentru ca, chiar daca am admite, prin absurd, ca Legea 39 ar fi dat asemenea competente ministrului Apararii si Guvernului, ea ar fi fost astazi inaplicabila din cel putin doua motive. Înainte de toate pentru ca, potrivit principiului ierarhiei normelor juridice, dispozitiile Constitutiei au o putere superioara fata de cele ale unei legi ordinare (iar Legea 39 este o asemenea lege - care, în plus, prin dispozitiile ei, odata cu adoptarea Constitutiei, a mai devenit si neconstitutionala). Apoi, pentru ca potrivit principiului conflictului legilor în timp – principii pe care, ca jurist, d-l Babiuc ar fi trebuit sa le stie pe dinafara – norma juridica mai recenta are prevalenta asupra celei mai vechi. Iar Legea 39 este, repet, anterioara Constitutiei. Dar d-l Babiuc nu este, în chestiunea de fata, singurul gafeur. Guvernul însusi a indicat ca temei legal al Hotarârii adoptate (în chiar textul ei, publicat în Monitorul Oficial) Legea 41/1990, desi si aceasta Lege cuprinde, întocmai Legii 39, dispozitii contrare Constitutiei si este si ea anterioara Constitutiei si, desigur, si de forta juridica inferioara acesteia.

Pentru ca am avut aici ocazia sa ma refer la activitatea actualului ministru al Apararii, vreau sa evoc si un alt episod, acela al comportamentului sau în prima parte a conflictului din Iugoslavia. Personal am fost surprins sa vad ca, în timp ce principalii responsabili guvernamentali de la Bucuresti reuseau sa se faca întelesi, sa comunice cu populatia si sa explice logica propriilor decizii, Victor Babiuc a gasit ca singurul lucru bun pe care îl avea de facut era sa se rafuiasca prin presa cu "cei cu mentalitati comuniste" (care ieseau din tiparele numeroaselor sale comunicate) si sa ne vorbeasca, mai mult decât entuziast despre faptul ca în nu stiu care ziar strain s-ar fi scris, ca "în România doar armata este condusa bine". Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât, dupa prestatia neconvingatoare de dupa 1996, la conducerea armatei, moderatia si decenta ramasesera, totusi, doua dintre calitatile cu care d-l Babiuc ne obisnuise de multa vreme.

În sfârsit, ar mai fi de spus ca elanul debordant cu care Opozitia a atacat pe tema la care m-am referit nu se justifica câtusi de putin. Si asta pentru ca în anii în care s-a aflat la guvernare, actuala Opozitie facea si ea exact ce fac azi d-l Babiuc si Guvernul sau, adica "reglementa" si ea organizarea armatei tot prin hotarâri de guvern. Hotarârea de Guvern nr 0828/1994 (secreta, deci!) a fost adoptata în anii în care ministrii fostei Puteri erau cel putin la fel de geniali ca d-l Babiuc. Haosul legislativ, lipsa de profesionalism si de respect pentru regulile si procedurile constitutionale au fost atunci, ca si acum, aproape la fel de caracteristice domeniului apararii nationale. (Cotidianul, 14 iunie 1999)

La data de 14 decembrie 1999, ministrul Apărării Victor Babiuc mi-a intentat un proces civil în cadrul căruia a solicitat să fiu condamnat să-i plătesc „daune morale” de 1,5 miliarde de lei (circa 100.000 de dolari) pentru publicarea acestui articol şi a altor două articole care îl vizau - "Stoica&Stoica" (iulie 1999) şi „Afacerile ministrului Victor Babiuc” (octombrie 1999). Pe parcursul a aproape trei ani de procese, toate cele trei instanţe de judecată m-au achitat de toate acuzaţiile care-mi fuseseră aduse. Detalii privind acest proces pot fi găsite pe pagina de Documente/ Alte documente a acestui site, „Procesul intentat de ministrul Apărării Victor Babiuc”. Înaltul demnitar se dovedise cu atât mai puţin legitim în demersul său împotriva mea cu cât ulterior avea să fie condamnat la  2 ani de închisoare cu executare pentru un schimb ilegal de terenuri aparţinând în beneficiul controversatului om de afaceri George Becali.


Un ministru genial, articol publicat in anul 1999