Situațiunea (CCIX)
*Apropo de răul pe care-l
trăim în aceste timpuri. De ceva timp îmi dau seama că de fapt eu fac o
greșeală. Dau o mult prea mare atenție acestui rău și celor prin care Diavolul
îl face în lume, și mult prea puțină atenție lui Dumnezeu și binelui pe care El
l-ar putea face dacă și eu m-aș purta cum se cuvine.
*Într-un interviu dat ieri
Europei libere (vai de Europa și de libertatea ei...), Ana Blandiana a declarat
nici mai mult nici mai puțin că „ar trebui să fim recunoscători pandemiei”.
Inițial m-am gândit că treaba cu "recunoștința" o fi cumva consecventă
cu aceea din evul comunist, când dizidenta închipuită a fost recunoscătoare
până și Partidului criminal. Apoi, date fiind și alte ieșiri în decor din
ultima vreme, nu-mi părea exclus ca doamna să se fi apucat de băut. Însă
uitându-mă mai atent la transcriptul dialogului am găsit explicația ce-mi
lipsea. Recunoscători trebuie să fim și guvernanților, a mai spus Blandiana.
Guvernanți care se înțelege că, cel mai probabil, la rândul lor au fost și ei
acestei oportuniste deplorabile: ”Nu cred că autoritățile românești s-au
descurcat mai stângaci și mai lipsit de inteligență și de înțelepciune decât
autoritățile din alte țări, în aceste condiții extreme, dovadă că în analizele
europene ale momentului pe temele de viață și de moarte nu ne aflăm pe ultimele
locuri”.
*Conduși de oameni fără
Dumnezeu,/ Să mulțumim ca nu ni-i încă și mai rău.
*A început Postul mare. Știm
că postul înseamnă să te abții și de la anumite alimente. Iar asta ne-a învâțat
Mântuitorul Însuși care timp de patruzeci de zile n-a mâncat și n-a băut nimic.
Sfinții Părinți ai Bisericii, și Biserica însăși, ne-au învătat și ne învață și
că postul de mâncare nu e singurul care se cuvine ținut. Și chiar nici cel mai
important, în ultimă instanță, după cum vedem și din acest scurt citat din
Sfântul Ioan Gură de Aur: „Eu l-aş numi de o mie de ori mai fericit pe cel ce
mănâncă decât pe cel ce posteşte de mâncare dar face nedreptate, căci nu
mâncarea este un rău ci păcatul. De aceea cine mănâncă şi nu poate să
postească, acela să împartă milostenie cu prisosinţă, să facă rugăciuni
stăruitoare, să dovedească o râvnă evlavioasă pentru ascultarea Cuvântului lui
Dumnezeu, să se împace cu duşmanii lui. Îndeplinind acestea el va posti
adevăratul post, aşa cum îl cere de la noi Domnul, căci cinstirea postului nu
constă în reţinerea de la bucate, ci în evitarea păcatelor, aşa cum acela care
posteşte, mărginindu-se numai la reţinerea de la bucate, acela este cel ce
necinsteşte postul.”
*“Îmi plac femeile” – ce
exprimare animalică...
*M-a înnebunit Simion ăsta cu
salariul lui donat. De parcă oamenii l-au votat să-și doneze salariul și să
facă toată ziua filmulețe în care afurisește pe toată lumea și spune numai
banalități. În loc să scrie proiecte de lege și să vină cu soluții concrete și
de impact. Și o mai și ține toată ziua bună ziua că donându-și salariul “vreau
să arăt că nu sunt și eu ca ceilalalți, care au intrat în politică să se
îmbogățească”. Fără să-și dea seama (sau poate că-și dă dar e neclar ce
urmărește) că prin asemenea afirmații îi vizează și pe ceilalți 46 de
parlamentari din propriul partid. Și care, la cât îi cunosc deja pe destui, nu
cred deloc că au intrat în politică să se căpătuiască. Of, of, of, ce mă roade
un pantof…
*Timpul nu-mi ajunge numai
atunci când nu dau din el și lui Dumnezeu.
*Blandiana, Liiceanu și
Dinescu, trei din cele mai treze conștiințe ale neamului, s-au făcut între ei
cu ou și cu oțet: impostori, profitori lacomi, pușlamale și tot așa. Și culmea
e că fiecare are perfectă dreptate. Poate ceva mai multă Dinescu, care, deși
pușlamaua perfectă, măcar n-a avut nici pretenția fecioriei cu țâfnă a
Blandianei, și nici emfaza buhăit-moralistă a ăluilalt. Și cam știu ce spun, ca
unul care de vreo două decenii am stricat vreo trei tastaturi tot scriind
despre dumnealor.
*Decât în ficțiunea romanului,
teatrului sau filmului, mai bine în realitate încercând să-I urmez lui Dumnezeu. (Activenews,
16 martie 2021)
Situațiunea (CCIX), articol publicat în anul 2021
