Zilele trecute Custodele Coroanei, iar acum câteva săptămâni președintele
Academiei Române, au adresat două apeluri aproape identice la reconciliere
națională și la curmarea neînțelegerilor endemice din sânul societății
românești. De parcă am fi la începutul anilor 1990. Dar oare nu suntem? După
protestele violente anti-guvernamentale din 10 august anul trecut, Custodele
Coroanei a adresat românilor un mesaj în care a spus: „Dreptul de a ieşi în
stradă şi de a-ţi face cunoscute aspiraţiile civice este de neatins. Însă el nu
are nimic de-a face cu agresivitatea, ci cu speranţa şi cu libertatea. Violenţa
nu este niciodată acceptabilă”. Intervenția Șefului Casei Regale a fost una
excepțională, pentru că excepțională a fost însăși cauza ce a determinat-o. Casa
Regală n-a mai făcut un asemenea gest de la violențele armate din decembrie
1990, când Regele Mihai a adresat și el un mesaj românilor. De toate acestea
mi-a adus aminte ieri mitingul PNL de la Alexandria, unde urmașul Brătienilor,
Ludovic Orban, i-a instigat fățiș pe participanți la violențe impotriva
Guvernului (nici mai mult, nici mai puțin decât „Fiți cu ochii pe ei, și cu
parul pe ei!"). Dacă la aceasta, și la alte asemenea isprăvi ale
liberalilor, adăugăm violențele – de limbaj, dar chiar și fizice, împotriva
acelorași guvernanți – ale celor de la USR și partidului lui Cioloș (toate
având acceași sorginte, mișcarea anarhistă #rezist), avem o imagine aproape
sinistră a Opoziției. Nu e treaba mea dacă o asemenea conduită se va dovedi sau
nu productivă electoral; dacă mă uit în urmă la extremisul practicat de Vadim
Tudor și partidul lui, cred că răspunsul e mai degrabă nu. Problema cu adevărat
serioasă e dacă așa ceva mai poate continua. Iar în caz că nu, dacă după
alegerile din 26 mai Guvernul și majoritatea parlamentară vor găsi și vor putea
propune soluții în acest sens.
*
"Când autoritatea monarhică va cădea şi poporul îşi va instala
pretutindeni autoguvernarea (republici, democraţii), acolo Antihristul îşi va
găsi mediul prielnic pentru activitatea sa. Pentru satana nu va constitui o
dificultate să pregătească voci în favoarea renunţării la Hristos, după cum a
arătat experienţa Revoluţiei franceze. Atunci nu va fi nimeni care să opună un
veto autoritar. Aşadar, când astfel de regimuri, gata să se conformeze
aspiraţiilor antihristice, vor fi instalate peste tot, atunci se va ivi
Antihristul" (Sfântul Teofan Zăvorâtul, 1815-1894 - "Apocalipsa în
Învățătura Sfinților Părinți").