Aurelian - extra muros

Pentru PNȚCD anul acesta ar fi trebuit să fie unul jubiliar – 30 de ani de când, în plină dictatură, Corneliu Coposu a reușit să-l afilieze la Internaționala Creștin-Democrată. Ce să mai jubilezi, însă, când actualul prezident, acest Napoleon al politicii românești (mic de stat cu capul mare), tocmai a reușit să-și dezafilieze Partidul de la PPE. Imediat după excludere, el a pus pe Facebook o compunere în care cei neavizați au și văzut biletul de adio al unei drame. În realitate, nu-i deloc exclus ca personajul, mai tulbure decât orice mocirlă securistă, să privească la cele întâmplate la Bruxelles ca la încă un pas pe calea dispariției acestui Partid. Cale pe care el însuși, unealtă a Sistemului Întunericului, trudește din greu de șapte ani. Compunerea groparului din Bulevardul Carol, după ce impută exclusiv PPE situația în care s-a ajuns („execuție în stil bolșevic“), încheie în delir: „Vom merge mai departe, cu atât mai curajos, nu ne vom abate de la principiile democrației și libertății“.

Apropo, vreți să știți ce înțelege Pavelescu, între altele, prin „democrație și libertate“? În afară de excluderea, abia ea în stil bolșevic, a tuturor personalităților cu adevărat reprezentative pentru PNȚCD, și a altor asemenea isprăvi? În urmă cu vreo trei luni, spunându-i că sunt preocupat de situația în care se află partidul, m-a invitat la sediu să vorbim. În ziua și la ora convenită, poarta fiind bine ferecată și în curte un pustiu de-ți țiuiau urechile, sun și, într-un târziu, apare un tip cu alură de bodyguard. Îi spun că am fost invitat de șeful lui suprem – la care, sub motiv că „așa-i regulamentul“, se duce să-l anunțe. Revine și-mi zice că supremul „mă roagă să merg la terasa aia de acolo, că vine și dânsul imediat“. Care dânsul, venind, îmi explică de ce „a preferat“ să discutăm la terasă și mă aruncă instant în suspiciunea cea mai neagră că Sistemul Întunericului s-a instalat, la propriu, până și în sediul central al Partidului. Sau, altă dată, îl întreb pe suprem cum procedez să mă înscriu în Partid. Evită răspunsul, cu o invitație surpriză la CNC-ul de peste câteva zile. După care, a doua zi, mă sună și evită invitația însăși, cu motivul că ședința „e una pur tehnică“. În realitate, însă, pentru acea zi omul își stabilise de fapt să amâne Congresul scadent anul acesta. Ceea ce a și făcut, ducându-l în 2019. Adică fix în preajma alegerilor următoare. Și fix ca Partidul să mai rateze o intrare în Parlament, respectiv să încalce o prevedere imperativă din Statut și din Legea partidelor. Totul cu o finalitate bine țintită: radierea PNȚCD din registrul partidelor politice. Ăsta-i omul, deci! O secătură! Pe care până și unul ca Băsescu, altminteri de aceeași teapă și el, l-a găsit demn de tot disprețul.

Președinte al unui partid – anticomunist! – cu trecutul celui pe care-l conduce, lui Pavelescu nu-i găsești nicăieri, pe tot Internetul, măcar un singur cuvânt despre biografia proprie. Despre ce-a făcut înainte de ’89, despre eventuale legături cu Securitatea, despre un minim gest împotriva regimului comunist. Nimic, absolut nimic! Nimic nici după ’89: să risipească măcar cu o jumătate de frază suspiciunile permanente despre colaborarea cu serviciile secrete, nimic despre traseismul politic pe care l-a ridicat la rang de artă (deja cinci partide la activ), nimic despre adevărurile gestiunii sale de la Partid etc. etc.

Aud ici, colo, voci că, de fapt, nemărturisit, PPE a vrut să se răfuiască cu „naționalul“ și „creștinul“ PNȚCD. Un soi de „agenturili“, deci… La care aș răspunde întrebând: Dacă oameni ca Pavelescu (dar mai ales Pavelescu!) n-ar fi făcut răul imens pe care l-au facut, PNȚCD n-ar fi putut fi azi, cu toată ostilitatea Sistemului, un partid de circa 20% în Parlament? Presupunând că într-adevăr n-ar simpatiza acest partid, ar fi putut, ar fi avut interesul PPE să ignore această realitate faptică? Și încă: știu cei care bat câmpii cu bârfele lor în câte situații politice dintre cele mai importante Pavelescu a înfruntat provocator decizii statutare ale PPE?

În sfârșit, revenirea Partidului acolo unde-i este locul, atât în țară, cât și în PPE, ține, înainte de toate, de țărăniști – de personalitățile Partidului și de membrii de rând. Dacă ei vor face, convingător, primii pași în sensul acesta, al reunificării și reorganizării propriului Partid, atunci și numai atunci vor putea să spere că li se vor alătura oameni noi și valoroși. Contextul politic intern constituie o oportunitate ce n-ar mai trebui ratată. (Cotidianul, 15 iunie 2017)

Aurelian - extra muros, articol publicat în anul 2017