Abdicari si riscuri

"Nu strainii sunt raspunzatori pentru coruptia de la noi, pentru distrugerea vietii noastre si a istoriei noastre, pentru reformele prost aplicate sau pentru îngrozitoarele conditii pe care multi dintre români le suporta. Toate aceste faradelegi au fost comise de politicienii nostri. Chem pe toti românii sa ni se alature în lupta din anii care vin". Cuvintele pe care le-am reprodus apartin Regelui Mihai si au fost rostite, în decembrie 2000, cu ocazia Mesajului de Anul Nou.

Dupa exact trei ani, mai precis în seara zilei de 15 decembrie 2003, primul-ministru Adrian Nastase primea din mâna Regelui diploma "Omul anului". "Distinctia" i-a fost acordata presedintelui PSD de o revista obscura, de mondenitati.

Gestul Regelui a produs consternare. Dupa 2000, dupa ce au revenit la putere, Regele Mihai s-a "conciliat" neconditionat cu Ion Iliescu si PDSR. Multa lume era surprinsa de ce vedea. În acelasi timp, însa, aparuse speranta ca pasul facut de Rege ar putea fi benefic vietii politice. Mai exact, ca încurajati de Casa Regala, Ion Iliescu, Adrian Nastase si partidul lor vor face ce nu facusera pâna atunci, cât au fost la guvernare. Din pacate, lucrul acesta nu s-a întâmplat. Ca sa ma refer numai la asta, în ultimii trei ani România si-a consolidat pozitia foarte proasta în evaluarile privind saracia, coruptia ori în negocierile de aderare la Uniunea Europeana. Anul 2003 a fost, din punctul acesta de vedere, unul cât se poate de "normal" (singura diferenta fata de alti ani e ca sfârsitul sau coincide cu începutul unei noi campanii electorale). Si atunci, de unde d-l Nastase "Omul anului 2003"? Si de unde pâna unde Regele Mihai asuma un gest politic complet impropriu propriului statut? Cât despre "mesaje", am pus în oglinda Mesajul din acest an al Regelui cu cele din anii anteriori. Un exercitiu traumatizant!

Apropierea de Ion Iliescu, de Adrian Nastase si PDSR a adus Casei Regale un numar de beneficii de ordin material. În timp ce multi dintre cei expropriati samavolnic de regimul comunist au fost nevoiti sa ia drumul Strasbourgului, Casa Regala a avut privilegiul singular de a "negocia" cu Guvernul d-lor Iliescu si Nastase. Casa Regala a beneficiat de fonduri guvernamentale de ordinul câtorva milioane de dolari, în conditiile în care alocarea si cheltuirea acestor bani au fost de prea putine ori "transparente". Desi prin lege era stabilit ca persoanele care au detinut functia de sef al statului (inclusiv Regele Mihai), beneficiaza lunar de 35 de milioane de lei pentru "cheltuieli cu întretinerea locuintei", în vara anului 2003, printr-o Hotarâre de Guvern, d-l Nastase si PDSR au schimbat ce se stabilise prin lege si au decis ca în cazul Regelui cheltuielile respective sunt nelimitate. O evaluare neoficiala indica pentru 2003 un cuantum de câteva miliarde de lei pentru aceste cheltuieli. Ceea ce pare sa spuna ca anul 2003 a fost unul fast nu doar pentru d-l Nastase ci si pentru Majestatea Sa si Casa Regala.

Daca asta ar fi tema, as fi primul care ar pleda pentru repararea tuturor samavolniciilor suportate de Rege si Familia Sa din partea regimului comunist. Cred, la fel, ca statul român are datoria sa asigure Familiei Regale tot respectul care se cuvine, inclusiv standardul de viata cel mai bun posibil. Dar nu despre asta vorbim. Ci despre faptul ca Regele a ajuns agentul electoral al lui Adrian Nastase si partidului sau, exponenti ai comunismului rezidual, ai Securitatii si promiscuitatii politice.

În primii ani de dupa revolutie, printre adversarii cei mai redutabili ai lui Ion Iliescu si regimului sau se numarau Regele, Alianta Civica si PNTCD. Astazi, lui Ion Iliescu si Adrian Nastase nu li se mai opune practic nimeni. Desi din destule puncte de vedere lucrurile arata mai prost ca înainte. "Democratia", ca sa ma refer numai la asta, e înca si mai "originala" si mai formala. "Libertatea presei" nu a fost niciodata în ultimii paisprezece ani într-o suferinta mai grea ca astazi. Si totusi, intelectualii democrati, activistii civici si de drepturile omului nu au nimic de spus. Alianta Civica pare sa se simta îndatorata pentru cele câteva zeci de miliarde primite de la buget. Vocea critica a PNTCD nu se mai aude deloc iar despre d-l Ciorbea se scrie ca are cu Ion Iliescu si Adrian Nastase întâlniri de care nici colaboratorii lui cei mai apropiati nu stiu foarte multe. Eugen Uricaru, presedintele Uniunii Scriitorilor - membru fondator al AC si publicist GDS-ist - a renuntat si el pentru un post de ministru adjunct la Externe, sub Iliescu si Nastase. Etc etc. etc.

Ion Iliescu si tovarasii sai trebuie sa se mire foarte tare ca astazi reusesc pe alte cai ce la început nu au reusit cu Politia si minerii. (Cotidianul, 24 ianuarie 2004 si New York Magazin)

*

*        *

La două zile după publicarea articolului, Majestatea Sa Regele Mihai a ţinut la Palatul Elisabeta un discurs prin care a vizat şi referirile pe care le-am făcut la adresa sa şi a Casei Regale. Mai jos se află postate, în extras, pasajele din discursul regal mai relevante în acest sens.

Cuvântul Majestăţii Sale Regelui Mihai I în faţa personalităţilor societăţii civile româneşti, 26 ianuarie 2004

„În ultimii doi ani am primit, ca reşedinţă oficială, casa în care ne aflăm acum cu toţii. Mulţi dintre voi s-au întrebat de ce am acceptat, în ultimii trei ani, să particip la unele evenimente la care prezența mea ar fi fost de neconceput, în anii dinainte. Aş vrea să vă împărtăşesc un principiu de la care nu m-am abătut niciodată: A ierta nu înseamnă a uita.

De la bun început am înţeles să fiu Rege pentru absolut toţi românii, și pentru cei aflaţi în pribegie, şi pentru cei mulţi de acasă.  Niciodată, nici măcar în clipele cele mai contradictorii de după decembrie 1989, eu nu mi-am îngăduit să divizez, în sufletul meu, românii, nici după trecutul lor, nici după faptele lor. Am judecat, am încercat să îndrept lucrurile, uneori i-am criticat aspru, dar nu i-am împărţit niciodată pe categorii.

În cei peste şaizeci de ani în care am făcut faţă istoriei şi demenţei continentului, puţini mi-au stat alături, în momente grele.  Cel puţin în România, a fost aproape un obicei să rămân singur în clipe cruciale, din 1940 încoace.  Aşadar, nu cred că există nici măcar un singur om în viaţă, pe acest pământ, care să aibă dreptul moral de a-mi cere socoteală.

Ceea ce eu, familia mea şi ţara au pierdut în anii comunismului nu este măsurabil.  Nu se poate, deci, pune problema ca eu să primesc avantaje materiale, de la nimeni. Ceea ce a fost furat este incomensurabil: în termeni materiali, morali și de demnitate naţională.

Încă din primele declaraţii pe care le-am făcut în 2001, am menţionat că sunt multe lucruri care mă despart de cei aflaţi la putere astăzi, dar că încerc să ajut ţara bazându-mă pe interesele ei fundamentale.”

*

*        *

Referirea pe care am facut-o in articol la Alianta Civica, a generat o avalansa de proteste (si chiar si amenintari cu tribunalul) din partea celor vizati: un "Comunicat" al Comitetului National de Coordonare al Aliantei Civice, un "Drept la replica" al directorului executiv al Fundatiei Academia Civica (si secretar al Consilului National al Aliantei Civice) si un "Protest" al Consiliului Director al Fundatiei Academia Civica, toate publicate in Cotidianul in perioada 27 ianuarie - 11 februarie 2004. In pofida tuturor evidentelor, fostii mei colegi insistau ca atitudinea lor fata de oamenii politici si cei aflati la guvernare nu se schimbase, fiind la fel de combativa ca in anii care consacrasera Alianta Civica drept o organizatie foarte respectata. Cu o insistenta destul de curioasa, s-a dorit acreditarea ideii ca fondurile primite de la buget - de catre Fundatia AC si nu de catre Alianta Civica, s-a spus, sugerandu-se ca cele doua organizatii ar fi complet diferite - au fost gestionate corect si nu au influentat atitudinea liderilor civici. Celor trei replici am raspuns, la 29 ianuarie, cu textul de mai jos si cu doua post-scriptum-uri la articolele din 7, respectiv 14 februarie.

Liderii Aliantei Civice dezinformeaza cititorii Cotidianului

Conducerea Aliantei Civice a protestat energic la editorialul meu de sâmbata trecuta. Este "un fals grosolan", spun liderii AC, ca Alianta ar fi primit bani de la buget si ca, pentru asta, se simt datori fata de guvernanti.

Si totusi, afirmatiile mele nu sunt deloc "un fals grosolan". De la Guvernul trecut si de la cel actual (al d-lor Iliescu si Nastase), Alianta Civica a primit pentru propria-i Fundatie - Fundatia Academia Civica - subventii in valoarea de 20 de miliarde de lei. (Datele mentionate mi-au fost comunicate, in scris, de Ministerul Finantelor si de cel al Culturii cu ocazia unei documentari pe care am facut-o in lunile iulie si august 2003). Pentru cititorii care nu stiu acest fapt, precizez ca Fundatia Academia Civica a fost infiintata de Alianta Civica la data de 21 aprilie 1994. Membri fondatori ai Fundatiei au fost lideri dintre cei mai importanti ai Aliantei Civice, dintre care i-as aminti, ca exemplu, numai pe Ana Blandiana si Romulus Rusan. De la constituire si pana astazi, Fundatia a fost de asemenea condusa de lideri dintre cei mai importanti ai Aliantei Civice (d-na Ana Blandiana este si in prezent presedinta iar d-l Romulus Rusan vicepresedinte). In plus, este de notat utilizarea curenta in comun a resurselor celor doua organizatii - personal, spatii, aparatura si celelalte dotari etc.

În aceste conditii, a afirma ca Alianta Civica nu a beneficiat de subventiile de la Guvern - chiar si numai sub aceasta forma, a alocatiilor în folosul propriei Fundatii - este un neadevar evident (ca sa nu zic "un fals grosolan"). Afirmatiile liderilor AC seamana perfect cu cele ale d-nei Puwak, ministrul PDSR care, ne amintim, in vara se apara spunînd ca de fondurile PHARE nu a beneficiat ea, ci firmele sotului si ale fiului ei.

Daca liderii AC contesta într-o asemenea maniera realitatea cea mai palpabila, ma întreb ce as mai putea polemiza cu ei în privinta atitudinii lor din ultimii ani fata de oamenii politici aflati la guvernare.

Valerian Stan

Abdicari si riscuri, articol publicat in anul 2004