Situaţiunea
Parafrazînd, cei vinovaţi de dezastrul în care au adus ţara, nu trebuie să se bizuie pe încetineala cu care vine pedeapsa. Rar s-a întâmplat ca vinovaţii să scape nepedepsiţi.
"Societatea civila" a d-lui Cozmânca
"Pachetul anticoruptie" a fost trecut prin Parlament si a devenit lege cu tot noianul de vicii, de care auzisera pâna si tâncii de la gradinita. Confruntat cu unele critici ale presei si societatii civile, d-l Nastase paruse la un moment dat sa renunte la procedurile "angajarii raspunderii Guvernului" pentru adoptarea legii. Ezitarile au durat pâna când ministrul Cozmânca a facut cunoscut ca Guvernul s-a consultat pe marginea proiectului de lege cu "soshietatea shivilî".
Cine n-a înteles bine ce-a anuntat d-l Cozmânca, seara a putut sa vada la televizor ca într-adevar Guvernul "se consultase cu societatea civila". E adevarat, doar cu o mica parte a ei, cum o sa arat imediat, dar, în definitiv, care Guvern din lumea asta opereaza cu adevaruri absolute?
Deci, dupa o selectie ale carei criterii le stie numai Guvernul, la "consultarile" de la Palatul Victoria au participat Mircea Toma, directorul Agentiei de monitorizare a presei "Academia Catavencu", Cristian Pârvulescu, presedintele Asociatiei Pro Democratia, un reprezentant al Transparency International si un altul al unei fundatii de care n-a auzit nimeni. Enuntul Guvernului ca s-ar fi consultat cu societatea civila, fraudulos în modul cel mai evident, are justificarea ca a urmarit sa legitimeze un alt act aproape la fel de fraudulos si el, si anume ocolirea unei dezbateri cu adevarat serioase, inclusiv în Parlament, a unei legi foarte necesare (dar si destul de indezirabile pentru oamenii politici). Întrebarea care s-a pus a fost cum justifica d-nii Toma si Pârvulescu ca au acceptat sa fie facuti partasi la o asemenea frauda (Transparency International a dezavuat ulterior, public, pretentia Guvernului ca întâlnirea cu pricina ar fi însemnat "consultarea societatii civile").
O dezbatere serioasa ar fi fost necesara mai ales pentru ca proiectul Guvernului era "cât se poate de lacunar, de incoerent si plin de inadvertente", ca sa citez una din mai multele astfel de aprecieri, apartinînd, aici, presedintei Fundatiei pentru o Societate Deschisa, Renate Weber. Reglementarile privind interdictia demnitarilor de a se folosi de functiile lor în interes privat ("conflictele de interese") au fost de departe - si deloc întâmplator - cele mai deficitare. În forma "supervizata" de d-nii Pârvulescu si Toma, legea le permite parlamentarilor si ministrilor sa faca practic ce au facut si pâna acum, adica sa obtina venituri foarte mari folosindu-se în mod abuziv de pozitiile pe care le ocupa. Cazurile în care un demnitar este considerat în "conflict de interese" sunt extrem de putine în comparatie atât cu ceea ce se întâmpla în realitate la noi dar si cu ceea ce e stabilit prin lege în tarile civilizate sau prin reglementarile specifice ale Consiliului Europei. Ca sa nu mai continuu, societatea civila a d-lui Cozmânca nu a avut aproape nimic de spus nici în privinta amendamentelor la Legea controlului averilor demnitarilor. Asa se face ca Legea va permite în continuare verificarea acestor averi numai în cazurile în care – putina atentie, va rog - "exista dovezi certe" privind dobândirea ilicita a lor. Ceea ce ar fi o gogomanie maxima daca n-ar fi o sarlatanie sadea.
PSD si Guvernul sau s-au folosit fraudulos de procedura constitutionala a "angajarii raspunderii Guvernului" pentru ca sa expedieze o chestiune cât se poate de serioasa si de actuala pentru România. Formula a avut avantajul, cu totul notabil ca, pe de o parte, a evitat sa puna în vreun fel în pericol afacerile trecute, prezente si viitoare ale demnitarilor si politicienilor iar pe de alta parte ca a mai bifat una din cerintele, tot mai sastisite mi se pare, ale NATO si UE. Cât priveste Opozitia, liberalii, d-l Basescu si camarazii sai au niste caziere asa de încarcate ca te umfla râsul când îi auzi vorbind de coruptie.
Putinele sperante care mai ramasesera erau legate de societatea civila. Erau... Vazîndu-i pe Mircea Toma si Cristian Pârvulescu cum accepta sa-i cautioneze pe d-nii Nastase, Cozmânca si Hrebenciuc, mi-am spus din capul locului ca o explicatie trebuie sa fie si aici. Am contat pe o mai veche prejudecata a mea, anume ca oamenii inteligenti actioneaza rational inclusiv atunci când se compromit. Cu nici doua saptamâni înainte de a se lasa "consultat" de Nastase si Cozmânca, în numele societatii civile, d-l Pârvulescu si asociatia dumisale au fost cadorisiti de Guvern cu o finantare de fix 135.000 de dolari. Suma, imensa raportata la bugetele din care traieste la noi societatea civila, a fost atribuita cu o discretie pe care ar invidia-o pâna si Mossadul. Post factum, pe site-ul Ministerului Informatiilor Publice a aparut o informatie blitz si o declaratie a ministrului Dâncu salutînd "foarte buna colaborare cu societatea civila" si profetind - cu un cinism frust - ca în perspectiva asumarii raspunderii Guvernului pentru Pachetul anticoruptie, "o astfel de initiativa nu poate fi decât benefica". În ce-l priveste pe Mircea Toma, am destule motive sa nu ma îndoiesc ca e si el un om cel putin la fel de inteligent ca d-l Pârvulescu. (Cotidianul, 29 martie 2003 si New York Magazin)
Cine n-a înteles bine ce-a anuntat d-l Cozmânca, seara a putut sa vada la televizor ca într-adevar Guvernul "se consultase cu societatea civila". E adevarat, doar cu o mica parte a ei, cum o sa arat imediat, dar, în definitiv, care Guvern din lumea asta opereaza cu adevaruri absolute?
Deci, dupa o selectie ale carei criterii le stie numai Guvernul, la "consultarile" de la Palatul Victoria au participat Mircea Toma, directorul Agentiei de monitorizare a presei "Academia Catavencu", Cristian Pârvulescu, presedintele Asociatiei Pro Democratia, un reprezentant al Transparency International si un altul al unei fundatii de care n-a auzit nimeni. Enuntul Guvernului ca s-ar fi consultat cu societatea civila, fraudulos în modul cel mai evident, are justificarea ca a urmarit sa legitimeze un alt act aproape la fel de fraudulos si el, si anume ocolirea unei dezbateri cu adevarat serioase, inclusiv în Parlament, a unei legi foarte necesare (dar si destul de indezirabile pentru oamenii politici). Întrebarea care s-a pus a fost cum justifica d-nii Toma si Pârvulescu ca au acceptat sa fie facuti partasi la o asemenea frauda (Transparency International a dezavuat ulterior, public, pretentia Guvernului ca întâlnirea cu pricina ar fi însemnat "consultarea societatii civile").
O dezbatere serioasa ar fi fost necesara mai ales pentru ca proiectul Guvernului era "cât se poate de lacunar, de incoerent si plin de inadvertente", ca sa citez una din mai multele astfel de aprecieri, apartinînd, aici, presedintei Fundatiei pentru o Societate Deschisa, Renate Weber. Reglementarile privind interdictia demnitarilor de a se folosi de functiile lor în interes privat ("conflictele de interese") au fost de departe - si deloc întâmplator - cele mai deficitare. În forma "supervizata" de d-nii Pârvulescu si Toma, legea le permite parlamentarilor si ministrilor sa faca practic ce au facut si pâna acum, adica sa obtina venituri foarte mari folosindu-se în mod abuziv de pozitiile pe care le ocupa. Cazurile în care un demnitar este considerat în "conflict de interese" sunt extrem de putine în comparatie atât cu ceea ce se întâmpla în realitate la noi dar si cu ceea ce e stabilit prin lege în tarile civilizate sau prin reglementarile specifice ale Consiliului Europei. Ca sa nu mai continuu, societatea civila a d-lui Cozmânca nu a avut aproape nimic de spus nici în privinta amendamentelor la Legea controlului averilor demnitarilor. Asa se face ca Legea va permite în continuare verificarea acestor averi numai în cazurile în care – putina atentie, va rog - "exista dovezi certe" privind dobândirea ilicita a lor. Ceea ce ar fi o gogomanie maxima daca n-ar fi o sarlatanie sadea.
PSD si Guvernul sau s-au folosit fraudulos de procedura constitutionala a "angajarii raspunderii Guvernului" pentru ca sa expedieze o chestiune cât se poate de serioasa si de actuala pentru România. Formula a avut avantajul, cu totul notabil ca, pe de o parte, a evitat sa puna în vreun fel în pericol afacerile trecute, prezente si viitoare ale demnitarilor si politicienilor iar pe de alta parte ca a mai bifat una din cerintele, tot mai sastisite mi se pare, ale NATO si UE. Cât priveste Opozitia, liberalii, d-l Basescu si camarazii sai au niste caziere asa de încarcate ca te umfla râsul când îi auzi vorbind de coruptie.
Putinele sperante care mai ramasesera erau legate de societatea civila. Erau... Vazîndu-i pe Mircea Toma si Cristian Pârvulescu cum accepta sa-i cautioneze pe d-nii Nastase, Cozmânca si Hrebenciuc, mi-am spus din capul locului ca o explicatie trebuie sa fie si aici. Am contat pe o mai veche prejudecata a mea, anume ca oamenii inteligenti actioneaza rational inclusiv atunci când se compromit. Cu nici doua saptamâni înainte de a se lasa "consultat" de Nastase si Cozmânca, în numele societatii civile, d-l Pârvulescu si asociatia dumisale au fost cadorisiti de Guvern cu o finantare de fix 135.000 de dolari. Suma, imensa raportata la bugetele din care traieste la noi societatea civila, a fost atribuita cu o discretie pe care ar invidia-o pâna si Mossadul. Post factum, pe site-ul Ministerului Informatiilor Publice a aparut o informatie blitz si o declaratie a ministrului Dâncu salutînd "foarte buna colaborare cu societatea civila" si profetind - cu un cinism frust - ca în perspectiva asumarii raspunderii Guvernului pentru Pachetul anticoruptie, "o astfel de initiativa nu poate fi decât benefica". În ce-l priveste pe Mircea Toma, am destule motive sa nu ma îndoiesc ca e si el un om cel putin la fel de inteligent ca d-l Pârvulescu. (Cotidianul, 29 martie 2003 si New York Magazin)
"Societatea civila" a d-lui Cozmânca, articol publicat in anul 2003
