Floarea de argint, Floarea Securitatii

In urma cu catva timp, pe piata cartii de la noi a patruns volumul "Floarea de argint". Discretia publicitara mai mult decat suspecta cu care a fost lansat m-a facut sa mi-l procur si sa-l citesc. Si sa traiesc o bucurie rotunda: aveam o noua dovada ca fusesem cenzurat pe nedrept cand, nu de mult, ma straduiam sa conving ca la noi ofensiva nerusinarii s-a generalizat. Acum imi e si mai clar: in Romania nu mai exista rusine. Mai mult chiar, e o rusine sa-ti fie rusine. Iar "Floarea de argint" este, aici, o marturie graitoare. Autorul, un ins pretinzind c-ar raspunde la numele Pavel Corut, reia la indigo injuraturile pe care, colonelul securist Filip Teodorescu tocmai le trasese, cateva luni mai devreme, martirilor din decembrie. Revolutia a fost o conspiratie externa, dejucata doar de, ati ghicit, vigilenta si patriotismul securistilor. Si nici nu apuci sa-ti revii bine din admiratie, ca povestitorul ti-a si varit sub nas, falos nevoie mare, legitimatia albastra de CI-ist militar.

Iar de-aici incolo obraznicia intrece orice inchipuire. Securistii militari ai lui P.C. n-au fost decat sentinele supuse la rastelele cu secrete ostasesti. Nu ei au fost teroristii politici ai cazarmilor. Nu ei luau gradele dupa cati ofiteri trimiteau Curtii martiale. Ei pazeau secretul. Si zadarniceau comploturi planetare. Erau patrioti adica.

Iata asadar cum, din nou, istoria ne-o scriu securistii. Iar noi o citim si nimic nu invatam din ea. Uneori crezind chiar, ca d-l Ioan Buduca, ca, citez, Fost ofiter de contraspionaj militar, Pavel Corut este singurul ziarist (nu securist!, nota mea) care continua cu consecventa sa puna informatie langa informatie pentru ca tabloul evenimentelor din decembrie sa-si dezvaluie secretele. Am incheiat citatul... (Romania libera, 14 mai 1993)

Floarea de argint, Floarea Securitatii, articol publicat in perioada 1990-1998